Bananele, papaya și ghimbirul se recoltează acum în sudul Franței, în zone unde până nu demult cresteau meri, castani și vii. Fermierii de acolo au renunțat să mai lupte cu seceta și cu caniculele de peste 30 de grade, care au început să usuce pomii tradiționali, și au trecut la culturi tropicale, potrivit informațiilor apărute în presa de specialitate și preluate de Radio Cluj la începutul acestei săptămâni.
Alegerea speciilor nu a fost întâmplătoare. Agricultorii au mizat pe soiuri care rezistă la căldura verii și care pot trece fără probleme prin iernile blânde din regiune. Pe lângă banane și papaya, în plantații se găsesc și pitahaya, fructul cunoscut drept „fructul dragonului”, precum și ghimbir.
Metoda de lucru atrage atenția aproape la fel de mult ca recolta. Plantele exotice cresc în sere fără încălzire artificială și fără substanțe chimice, iar producătorii asociază mai multe specii în același loc, astfel încât ele să se protejeze și să se hrănească reciproc. Experimentul se extinde: în Corsica, primii fermieri au început să înființeze plantații de trestie de zahăr.
Miza are și o latură economică, și una de mediu. Fructele tropicale ajung de obicei în Europa cu avionul sau cu nava, din Africa ori din America Latină, cu o amprentă de carbon pe măsură. Acum, drumul de la plantație la raft se măsoară în câteva zeci de kilometri. Recolta se vinde repede pe piețele locale, iar o parte din loturi ajunge la bucătari-șefi din restaurantele pariziene, atrași de prospețimea produselor.
Povestea nu e doar una de succes agricol. Ea arată cât de repede își mută încălzirea globală granițele culturilor în Europa, iar pentru fermierii care au văzut livezile uscându-se an de an, trecerea la banani a fost mai degrabă o soluție de supraviețuire decât un capriciu.
Sursă text și foto: Radio Cluj — articolul original