Duminică, 11 octombrie 2026, în cea de-a 21-a duminică după Rusalii, în bisericile ortodoxe se citește pilda semănătorului, din Evanghelia după Luca (8, 5-15). Textul pune în fața credincioșilor o întrebare simplă și incomodă: ce se întâmplă cu cuvântul auzit la slujbă după ce ieșim pe ușa bisericii.
În pildă, semănătorul aruncă sămânța pe patru feluri de teren. O parte cade lângă drum, unde este călcată în picioare și ciugulită de păsări. O alta nimerește pe piatră și răsare, dar se usucă repede, fiindcă nu are umezeală. A treia cade printre spini, care o sufocă, iar ultima ajunge pe pământ bun și rodește însutit.
Cea mai cunoscută parte a pasajului este explicația pe care Mântuitorul o dă ucenicilor: sămânța e cuvântul lui Dumnezeu. Drumul bătătorit înseamnă cei care aud, dar nu rețin, pentru că răul le ia cuvântul din inimă. Piatra înseamnă cei care primesc cu bucurie, dar nu prind rădăcini și cad la prima încercare. Spinii sunt grijile, bogăția și plăcerile vieții, care înăbușă rodul. Pământul bun, în schimb, sunt cei care păstrează cuvântul într-o inimă bună și curată și dau rod prin răbdare.
Comentariul publicat de NapocaNews pornește de la acest tablou și îl aplică fără menajamente: de cele mai multe ori seamănă mai degrabă cu pământul bătătorit decât cu cel bun. Lectura nu se oprește însă la vinovăție. Titlul ei spune explicit că nu e loc de deznădejde, iar pilda îi dă dreptate: semănătorul nu alege terenul și nu încetează să semene. Pământul bătătorit poate fi lucrat, iar piatra și spinii pot fi dați la o parte, dacă omul se apucă de treabă.
Sursă text și foto: Napoca News — articolul original