Biserica Ortodoxă citește în această duminică, 1 noiembrie 2026, pericopa evanghelică a bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr (Luca 16, 19-31), rânduită la a 22-a duminică după Rusalii. Pilda, una dintre cele mai cunoscute ale Mântuitorului, nu vorbește despre bogăție ca vinovăție în sine, ci despre indiferența față de cel aflat zi de zi în fața porții.
Textul pune față în față două vieți. Un om bogat se îmbracă în porfiră și vison și petrece strălucit în fiecare zi, iar Lazăr, un sărac plin de bube, zace la poarta lui și își dorește să se sature din ce cade de la masa bogatului. Contrastul e construit simplu, fără personaje secundare: nu există un act de cruzime explicit, ci doar o distanță de câțiva pași pe care bogatul nu o străbate niciodată.
Observația are greutate teologică. Săracul are nume, Lazăr, în timp ce bogatul rămâne anonim în text, ca și cum identitatea unui om s-ar măsura în relația cu ceilalți, nu în avere. Tâlcuirile tradiționale insistă tocmai pe acest detaliu: păcatul nu e o faptă răuvoitoare, ci omisiunea, bunăstarea care a împietrit inima.
Restul pildei mută scena dincolo de moarte, unde rolurile se inversează, iar între cei doi se află o prăpastie de netrecut. Cererea bogatului ca Lazăr să-i avertizeze frații primește răspunsul că aceștia au deja Legea și proorocii, iar cine nu îi ascultă nu s-ar convinge nici dacă ar învia cineva dintre morți. Mesajul e că timpul faptelor bune este viața de acum, nu cea de după.
Pentru credincioșii care participă la slujbe în această zi, pilda rămâne un îndemn la milostenie concretă, față de cei din apropiere. Într-o perioadă în care nevoia de ajutor social și solidaritate este vizibilă în multe comunități, lectura de duminică readuce în discuție o întrebare veche de două mii de ani: ce facem cu ceea ce vedem la poarta noastră.
Sursă text și foto: Napoca News — articolul original