Un nou val de proteste conduse în principal de tineri traversează Europa, de la Franța și Spania până în Portugalia, Albania și Italia, iar analiștii occidentali îl privesc cu îngrijorare, nu cu simpatia care a însoțit mișcările de acum cincisprezece ani. Datele din sursa publicată luni, 2 noiembrie 2026, arată că manifestațiile nu au o culoare politică clară și că tensiunile care le alimentează, în primul rând cele economice, nu dau semne că ar dispărea.
Imaginile diferă de la o țară la alta. În Franța, protestele studențești au fost urmate de revolte mai violente, la Madrid și la Lisabona tinerii au ocupat piețele publice, iar în Albania protestatari antiguvernamentali au incendiat Curtea Supremă. În orașele italiene, poliția s-a pregătit pentru confruntări cu manifestanții. Sincronizarea acestor mișcări, deși se desfășoară în state diferite, este una dintre trăsăturile care atrag atenția observatorilor.
Contrastul cu 2011 este puternic. Atunci, revista Time l-a desemnat pe „Protestatar” personalitatea anului, iar publicația privea revolta publică cu un romantism pe care astăzi comentatorii l-au abandonat aproape complet. Predomină mai degrabă disperarea decât entuziasmul.
Lecturile politice nu se potrivesc. În stânga, organizatorii se delimitează de cei care au transformat marșurile în acte de jaf. În dreapta, comentatori îi descriu pe protestatari drept extremiști sau tineri din medii de imigranți care ar urmări dărâmarea Occidentului. Sursa consideră astfel de explicații greu de susținut și vede în aceste proteste o formă de politică neoficială, care exprimă un sentiment de inutilitate generațională și scapă încercărilor stângii sau dreptei de a le instrumentaliza.
Cauzele ar fi, în mare parte, economice. Sociologul german Wolfgang Streeck vorbea, la Frankfurt, la câteva luni după alegerea Time, despre o „criză întârziată a capitalismului democratic”: guverne prinse între cetățenii care cer cheltuieli publice și piața obligațiunilor, pe fondul unei creșteri economice în scădere. Diagnosticul se menține și în 2026, iar situația pare să se fi agravat. Ratele dobânzilor cresc din nou în Occident, ceea ce scumpește împrumuturile statelor, iar austeritatea, care nu a dispărut niciodată complet, urmează să revină în forță. Cum perspectivele tinerilor nu se îmbunătățesc, protestele par sortite să se repete.
Sursă text și foto: Făclia de Cluj — articolul original