Eritreea a rupt relațiile diplomatice cu Etiopia. Este cea mai gravă ruptură oficială dintre cele două state de la acordul de pace din 2018, care încheiase două decenii de „nici război, nici pace”. Decizia de la Asmara vine ca răspuns la măsurile luate de partea etiopiană, într-un schimb de represalii care seamănă tot mai puțin cu o dispută diplomatică obișnuită. Deocamdată nu este clar ce consecințe practice va avea gestul, dar mesajul politic e limpede: reconcilierea care i-a adus premierului etiopian Abiy Ahmed Premiul Nobel pentru Pace s-a destrămat.
Ruptura nu a venit peste noapte. Cele două țări au avut nevoie de aproape 20 de ani ca să depășească moștenirea războiului de frontieră din 1998–2000, soldat cu zeci de mii de morți. Apropierea din 2018 dintre Abiy Ahmed și președintele eritreean Isaias Afwerki a părut atunci istorică: s-au redeschis ambasadele, au fost reluate zborurile, iar familiile despărțite de graniță s-au putut revedea. Alianța a fost pusă la încercare în războiul din Tigray, între 2020 și 2022, când trupele eritreene au luptat alături de armata federală etiopiană. Acordul de la Pretoria, care a încheiat conflictul, a fost negociat însă fără Asmara. Mulți analiști consideră că de aici a pornit răcirea relațiilor.
Disputa s-a mutat apoi pe tema accesului la mare. Etiopia a rămas fără ieșire la mare după independența Eritreei, în 1993. Abiy Ahmed a vorbit public despre accesul la Marea Roșie ca despre o chestiune „existențială” pentru țara lui, iar la Asmara declarațiile au fost înțelese ca o amenințare la adresa porturilor eritreene, în special Assab. Memorandumul semnat de Addis Abeba cu Somaliland la începutul lui 2024 a sporit neîncrederea în regiune. Eritreea a răspuns apropiindu-se de Egipt și de Somalia, ambele aflate în conflict deschis cu Etiopia pe alte teme.
Ruperea relațiilor diplomatice nu înseamnă automat război, dar reduce mult canalele prin care o criză poate fi dezamorsată. Cei mai expuși sunt locuitorii zonelor de frontieră și ai regiunii Tigray, unde pacea rămâne fragilă, iar prezența militară eritreeană a fost mult timp un subiect sensibil. Pentru Etiopia, o confruntare cu vecinul din nord ar veni în cel mai prost moment, cu conflicte interne încă active și o economie sub presiune. Eritreea, unul dintre cele mai închise state din lume, are puțin de pierdut economic, dar mult de câștigat politic dacă se poate prezenta drept apărătoarea suveranității în fața unui vecin mult mai mare.
De acum contează reacțiile actorilor regionali și internaționali. Uniunea Africană, care își are sediul chiar la Addis Abeba, și statele din Golf cu interese în zona Mării Roșii au motive să intervină diplomatic înainte ca tensiunile să escaladeze. Fără o mediere credibilă, Cornul Africii riscă să mai deschidă un front într-o regiune deja marcată de războiul din Sudan și de instabilitatea din Somalia.
Sursă text și foto: Al Jazeera — articolul original