Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Cazul explicat de Dr. Cristina Goanța: cum a fost confundată o infecție fungică cu una bacteriană Un caz real arată de ce tratamentul cu antibiotic pentru dureri de urechi poate agrava o infecție fungică (otomicoză) netratată corect.
Un caz recent prezentat de Dr. Cristina Goanța, medic chirurg ORL la Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Pantelimon” din București, atrage atenția asupra unei capcane frecvente în tratarea durerilor de urechi: administrarea de antibiotic acolo unde, de fapt, cauza este una fungică — o greșeală care nu doar că nu ajută, ci poate agrava simptomele.
La examinarea microscopică, Dr. Goanța a observat conducte auditive puternic inflamate, îngustate și pline de secreții — un aspect care a ridicat imediat suspiciunea unei infecții fungice, nu bacteriene. Primul pas a fost aspirarea completă a secrețiilor sub microscop și recoltarea lor pentru examen de laborator.
Până la sosirea rezultatului, medicul a ales un tratament local simplu: Betadină, pentru efectul antiseptic rapid, și alcool boricat, care modifică pH-ul conductului auditiv, creând un mediu nefavorabil dezvoltării atât bacteriilor, cât și fungilor. După o săptămână, durerea dispăruse aproape complet, iar cultura de laborator a confirmat suspiciunea inițială: o infecție fungică a conductului auditiv extern, cunoscută medical drept otomicoză. Fenomenul nu este izolat: conform datelor de specialitate, aproape 60% dintre pacienții diagnosticați ulterior cu otomicoză folosiseră deja picături cu antibiotic înainte de a ajunge la un consult ORL corect, tocmai pentru că simptomele inițiale ale unei infecții fungice pot fi ușor confundate cu cele ale unei otite bacteriene banale.
Otomicoza este o infecție fungică a conductului auditiv extern, cauzată cel mai frecvent de ciuperci din genurile Aspergillus sau Candida — microorganisme prezente în mod normal în mediu (sol, apă, vegetație), care găsesc însă condiții ideale de dezvoltare atunci când conductul auditiv rămâne umed și cald o perioadă prelungită. Contactul cu apa (înot, duș, activități în aer liber urmate de transpirație și umiditate) este unul dintre principalii factori favorizanți, alături de diabet, un sistem imunitar slăbit sau utilizarea prelungită a căștilor și a protezelor auditive. Simptomele otomicozei — mâncărime intensă, senzație de ureche înfundată, secreții caracteristice și, esențial, rezistența la tratamentele antibacteriene — se pot suprapune parțial cu cele ale unei otite bacteriene, motiv pentru care diferențierea corectă necesită, de multe ori, examinare microscopică și recoltare de secreții pentru cultură, exact procedura aplicată în cazul descris de Dr.
Goanța. Otomicoza este, de altfel, mai dificil de tratat decât o infecție bacteriană obișnuită: fungii formează biofilme rezistente pe suprafața conductului auditiv, tratamentul trebuie continuat o perioadă mai lungă (de regulă minimum 14 zile), iar recidivele sunt frecvente dacă terapia este întreruptă prea devreme sau dacă ureche rămâne expusă constant la umezeală. Netratată corect, o infecție a urechii externe poate evolua, în cazuri severe, spre complicații care afectează timpanul.
Concluzia cazului, formulată chiar de Dr. Goanța, rămâne valabilă dincolo de acest episod particular: diferența dintre un pacient care continuă să se agraveze și unul care se vindecă este dată de un diagnostic corect, nu neapărat de un antibiotic mai puternic.