Într-un editorial publicat sâmbătă, 10 octombrie 2026, Valentin Lucian Beloiu, editorialist al platformei Verticali pentru România, susține că abundența de cuvinte din spațiul public a ajuns să le facă tocmai pe ele inaudibile. Textul pornește de la o senzație pe care mulți cititori o recunosc: citești mult, dar la final nu mai poți spune ce ți-a rămas.
Autorul descrie o lume în care totul trebuie comentat, explicat și distribuit, iar răspunsurile ajung uneori înaintea întrebărilor. Ca urmare, spune el, cuvintele se suprapun, se repetă și se contrazic până devin un zgomot continuu, un fond sonor al gândirii de zi cu zi. Paradoxul pe care îl semnalează este că avem mai mult limbaj ca oricând, dar tot mai puține lucruri care chiar ne spun ceva.
Din această observație derivă și concluzia despre scris. Beloiu crede că a scrie înseamnă acum a selecta și a tăia din exces, astfel încât sensul să se impună prin densitate, nu prin volum. Cuvântul autentic, argumentează el, apare mai rar și se construiește mai lent, iar din evidență devine o alegere. După ani în care a scris despre oameni, locuri și experiențe, autorul mărturisește că partea cea mai grea a meseriei a devenit hotărârea dacă un anumit cuvânt trebuie spus.
Editorialul pune în față și presiunea de a reacționa imediat și de a avea mereu o opinie vizibilă. Într-un asemenea context, răgazul devine „aproape o formă de rezistență”, iar scrisul se transformă într-o formă de singurătate: nu o izolare de lume, ci o distanțare de zgomotul ei lingvistic, o retragere temporară pentru a regăsi punctul în care limbajul este necesitate, nu simplă reacție.
Miza, în lectura autorului, nu mai este cât de mult spunem, ci dacă mai avem ceva care merită spus. Textul continuă cu o secțiune despre inflația de sensuri și devalorizarea cuvântului în spațiul public contemporan, în care cuvintele circulă și se multiplică atât de repede încât își pierd conturul inițial. Versiunea disponibilă se oprește aici, așa că argumentația din această a doua parte nu poate fi redată integral.
Sursă text și foto: Gazeta de Nord-Vest + Nord-Vest TV — articolul original