Cetatea Dezna, cocoțată pe dealul Osoiu, a devenit una dintre cele mai căutate destinații de turism de aventură din județul Arad. Mii de vizitatori ajung anual la ruine, iar mulți vin special pentru primul traseu via ferrata omologat din județ, inaugurat acum patru ani. Edilul spune că numărul turiștilor s-a dublat cel puțin de atunci.
Primarul comunei, Ionică Marcel Lucoaie, a declarat joi pentru AGERPRES că afluxul se simte mai ales la sfârșit de săptămână, iar în parcarea de la poalele dealului se văd frecvent mașini înmatriculate în Polonia, Germania sau Ungaria. „Vin și mulți iubitori de adrenalină din toate colțurile României, pentru că acest traseu este unic în județ și respectă standardele în domeniu”, a spus acesta. Chiar în acest an, administrația locală a modernizat foișorul pentru turiști și podul din zonă.
Traseul este echipat cu cabluri metalice de siguranță și un pod indian suspendat. A fost realizat cu sprijinul unor asociații de profil și al autorităților locale, cu ideea de a readuce turismul în zonă și de a scoate în față un monument istoric de importanță națională.
Succesul îi încurajează acum pe localnici să meargă mai departe. Primăria vrea să amenajeze un traseu pentru drumeții și mountain-bike între cetate și stațiunea Moneasa, pe aproximativ cinci kilometri de creste împădurite. Lucoaie spune că a discutat deja cu primarul din Moneasa și că lucrările ar presupune defrișări minime. Ar fi o legătură utilă între două puncte turistice care până acum funcționau separat, iar pentru Moneasa ar însemna un motiv în plus să-și țină turiștii mai mult în zonă.
Tot în planurile comunei intră un sistem de iluminat arhitectural, care ar face ruinele vizibile noaptea de pe șosea.
Cetatea are o istorie lungă. Potrivit panoului de informare turistică, a fost ridicată la finele secolului al XIII-lea sau începutul celui de-al XIV-lea și a avut statut de cetate regală în 1317, pe care l-a păstrat până în 1387. Odată cu înaintarea otomanilor, la mijlocul secolului al XVI-lea, soarta ei s-a schimbat: aflată la granița dintre Imperiul Otoman și Principatul Transilvaniei, a fost mereu disputată din cauza poziției strategice. A rămas în mâinile turcilor, cu scurte pauze, până în 1693, când a fost părăsită și a început să se degradeze, la fel ca Șiria și Șoimoș, cetăți din apropiere.
Sursă text și foto: Ziar de Arad — articolul original