Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată „Blestemul mumiei” are o explicație științifică Comerțul cu rămășițe umane mumificate se extinde constant online, iar cercetătorii avertizează că persoanele care le cumpără nu sunt singurele expuse riscului Potrivit The Guardian, un studiu academic publicat în revista științifică International Journal of Cultural Property descrie o piață pe care autorii o numesc „semi-clandestină, adesea ilegală”, extinsă considerabil odată cu dezvoltarea platformelor online. Cercetarea a fost realizată de o echipă interdisciplinară formată din Kirsty Squires, profesoară de bioarheologie umană la Universitatea din Staffordshire, alături de Dario Piombino-Mascali, Clara Urzì și Damien Huffer.
Echipa a analizat 128 de anunțuri și postări provenite de pe platforme Meta, magazine online, site-uri de comerț electronic și case de licitații. Cercetătorii au identificat, cel mai frecvent, mâini, picioare și capete mumificate scoase la vânzare. Peste jumătate dintre cazurile analizate, mai exact 51,6%, implicau capete, cranii sau rămășițe care păstrau încă țesuturi moi sau păr.
O parte semnificativă dintre exemplarele prezentate în anunțuri prezentau semne vizibile de deteriorare biologică. În același timp, vânzătorii nu ofereau, de regulă, nicio informație despre riscurile pentru sănătate sau despre condițiile necesare pentru manipularea și depozitarea corectă a rămășițelor. Kirsty Squires a explicat pentru presa britanică faptul că vânzătorii par să aibă foarte puțină conștientizare a pericolelor implicate.
Potrivit acesteia, unele recenzii ale cumpărătorilor menționau un „miros de mumie”, pe care cercetătoarea îl leagă direct de procesul de biodegradare , iar unele imagini analizate în cadrul studiului arătau capete mumificate expuse ca obiecte decorative, fără nicio carcasă de protecție, direct în camere de zi sau alte spații domestice obișnuite. „Asta ar putea fi cu adevărat periculos”, a avertizat cercetătoarea, adăugând că unele dintre imaginile analizate în timpul redactării studiului prezentau rămășițe puternic deteriorate, expuse pe un simplu suport, fără carcasă de sticlă, fără semne vizibile de control al temperaturii și fără niciuna dintre condițiile de depozitare necesare pentru rămășițe umane. Deshidratarea naturală sau artificială, procesul central al mumificării, încetinește semnificativ descompunerea țesuturilor, dar nu elimină neapărat toate microorganismele prezente.
Cercetătorii avertizează că sporii fungici aflați în stare dormantă pot deveni aeropurtați în momentul în care rămășițele sunt mișcate, deteriorate sau manipulate necorespunzător, riscul principal fiind legat de mucegaiurile din genul Aspergillus. Studiul amintește un caz devenit deja clasic în literatura de specialitate: în anii 1970, un grup de cercetători a deschis mormântul regelui Cazimir al IV-lea al Poloniei. Din cei 12 specialiști implicați direct în operațiune, 10 au murit ulterior, iar inhalarea sporilor de Aspergillus a fost indicată drept posibilă cauză a deceselor.
Același mecanism biologic ar fi putut contribui, potrivit cercetătorilor, la moartea lordului Carnarvon, unul dintre principalii finanțatori ai expediției care a descoperit, în 1922, mormântul lui Tutankhamon. O formă severă de aspergiloză ar fi putut juca un rol în decesul său, survenit în 1923, la scurt timp după deschiderea mormântului, eveniment care a alimentat, de-a lungul timpului, popularul mit al „blestemului mumiei”, o expresie pe care istoricii au putut-o urmări, ulterior, prin decenii întregi de cultură populară britanică legată de arheologia egipteană. Practic, ceea ce generațiile anterioare au atribuit unei legende sau unui blestem supranatural pare să aibă, potrivit acestui nou studiu, o explicație mult mai concretă: riscuri biologice reale, transmise prin contactul cu microorganisme care au supraviețuit, în stare latentă, sute sau chiar mii de ani.