Programul de guvernare pentru 2026-2028, asumat de Siegfried Mureşan, propune o schimbare de abordare în energie. Statul ar urma să plătească pentru capacitatea pusă efectiv în funcţiune, nu pentru investiţiile promise pe hârtie. Consumatorii vulnerabili ar urma să primească ajutor calculat după venit şi aplicat direct pe factură, iar mecanismul ar fi extins şi la gazele naturale. În acelaşi timp, documentul fixează o listă lungă de proiecte care trebuie terminate: centralele pe gaz de la Mintia şi Iernut, hidrocentralele şi proiectele de stocare ale Hidroelectrica, retehnologizarea Unităţii 1 de la Cernavodă şi o decizie finală, cu finanţare asigurată, pentru Unităţile 3 şi 4.
Cea mai importantă schimbare este cea din sprijinul public. Evaluarea ex-ante a proiectelor ar fi înlocuită cu plata în funcţie de ce se construieşte efectiv. Reţeaua ar primi cu prioritate proiectele mature, iar avizele tehnice de racordare ar avea termene de decădere şi garanţii financiare. Măsura vizează o problemă cunoscută în sector: avize obţinute pentru proiecte care nu se mai construiesc, dar care blochează capacitatea reţelei pentru alţi investitori. Pentru dezvoltatorii serioşi, regula poate elibera locuri la racordare. Cei care au strâns avize ca să le revândă ar putea pierde.
La stocare, Guvernul vrea să ducă la capăt contractele deja semnate şi să atribuie rapid apelurile încă deschise din cele trei scheme pentru baterii. Sprijinul ar fi însă condiţionat de furnizarea de servicii de sistem. Hidroelectrica ar urma să finalizeze proiectele de stocare prin pompare de la Tarniţa-Lăpuşteşti, Frasin şi Bicaz, susţinute prin contracte pentru diferenţă. Tarniţa este un proiect discutat de decenii fără să treacă de faza planurilor, aşa că includerea lui în program nu garantează că va fi construit.
În nuclear apare cea mai prudentă formulare din tot capitolul. Proiectul reactoarelor modulare de mici dimensiuni ar continua doar dacă se demonstrează că este viabil economic, iar în paralel ar fi explorate şi alte tehnologii de acest tip. După ani în care proiectul SMR a fost prezentat ca prioritate strategică, această condiţie arată că noul executiv nu vrea să rişte bani publici fără garanţii. Pentru Cernavodă 3 şi 4, sintagma „cu finanţare asigurată” recunoaşte practic că banii lipsesc încă.
Programul mai cuprinde lansarea primei proceduri de concesionare pentru eolian offshore în Marea Neagră şi noi interconectări cu ţările vecine. România şi-ar consolida rolul de ţară de tranzit prin Coridorul Vertical şi Coridorul Verde. Terminalul petrolier Constanţa şi transportul feroviar de produse petroliere ar fi tratate ca infrastructură strategică. Stocul de iarnă ar urma să fie constituit transparent, iar legislaţia privind stocurile de urgenţă ar fi reformată. Marile oraşe ar primi bani europeni pentru modernizarea reţelelor de termoficare. Contorizarea inteligentă ar deveni generală, fiind prezentată ca o condiţie pentru tarife diferenţiate. Tarifele de reţea ar trebui să încurajeze flexibilitatea fără să-i penalizeze pe cei care trec primii la electrificare.
Ultimul capitol este cel mai delicat politic. Companiile de stat din energie ar urma să aibă consilii profesioniste, mandate stabile şi indicatori de performanţă comparabili cu cei ai companiilor europene, iar conducerile interimare prelungite ar fi eliminate. Toate programele energetice publice ar intra într-un registru unic, indiferent de ministerul care le gestionează. Promisiuni asemănătoare au mai apărut în programele guvernelor anterioare. Implementarea lor va depinde de disponibilitatea partidelor din coaliţie de a renunţa la controlul asupra numirilor în companiile de stat.
Sursă text și foto: Ziarul Financiar — articolul original