Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Ionuț Bălan Inflația din România a fost influențată în ultimii ani de șocurile energetice, tensiunile geopolitice, deprecierea leului și măsurile fiscale. Datele Băncii Naționale a României arată însă că aceste presiuni nu s-au transformat într-o spirală inflaționistă, iar procesul de dezinflație a intrat pe o traiectorie descendentă.
La sfârșitul trimestrului II din 2026, rata anuală a inflației IPC ajunsese la 10,42%. Principalul aport la accelerarea prețurilor a venit din componenta energetică, în timp ce deprecierea leului și majorarea unor tarife administrate au adăugat presiuni. În schimb, CORE2 ajustat a crescut marginal, de la 8,2% în martie la 8,3% în iunie.
Diferența dintre cele două evoluții este relevantă: șocurile externe au fost puternice, dar nu s-au transmis integral către inflația de bază. BNR a menținut o politică monetară restrictivă. În august 2026, dobânda de politică monetară a rămas la 6,50%, facilitatea de creditare la 7,50%, iar facilitatea de depozit la 5,50%.
Menținerea dobânzii la acest nivel urmărește să împiedice transformarea scumpirilor temporare într-un fenomen persistent. O politică monetară restrictivă reduce presiunea cererii și descurajează formarea unor anticipații potrivit cărora prețurile vor continua să crească rapid. Datele BNR indică și o corectare a anticipațiilor inflaționiste spre finalul trimestrului II.
Este unul dintre mecanismele prin care politica monetară își produce efectele: dacă populația și companiile anticipează o inflație mai redusă, presiunea pentru majorări preventive de prețuri și salarii se diminuează. Procesul de dezinflație a fost susținut și de slăbirea cererii interne. În primul trimestru din 2026, activitatea economică a scăzut cu 1,2% față de aceeași perioadă a anului anterior, iar consumul populației s-a contractat.
Pentru companii, o cerere mai slabă înseamnă un spațiu mai redus pentru transferarea integrală a creșterilor de cost către consumatori. BNR arată că fragilitatea cererii a contribuit la atenuarea transmiterii șocurilor de ofertă. Este un mecanism care ajută la temperarea inflației, chiar dacă are un cost pentru activitatea economică.
Prețurile pot fi mai greu de majorat atunci când gospodăriile își reduc consumul, iar firmele concurează pentru o cerere mai restrânsă. În 2026, energia a reprezentat unul dintre cele mai importante teste pentru politica monetară. Inflația combustibililor a urcat de la 12,9% în martie la 19,2% în mai, pe fondul tensiunilor din Orientul Mijlociu și al evoluției prețurilor petrolului.
În același timp, piețele de gaze și electricitate au fost influențate de condițiile internaționale, de vreme și de problemele de ofertă. În cazul electricității, producția mai redusă din unele surse regenerabile, debitul scăzut al Dunării și oprirea temporară a unor capacități au contribuit la presiuni suplimentare. BNR nu poate controla prețul petrolului, al gazelor sau condițiile meteorologice.
Poate însă limita propagarea acestor șocuri. Evoluția relativ stabilă a inflației de bază în raport cu amploarea șocului energetic este un argument în acest sens. Prognoza BNR indică o scădere importantă a inflației în trimestrul III 2026, până în jurul valorii de 5,9%.
O parte din această reducere este explicată de efectele de bază, dar traiectoria descendentă este susținută și de condițiile monetare restrictive. Pentru CORE2 ajustat, BNR estimează 5,4% la sfârșitul lui 2026, 3,1% în decembrie 2027 și 2,3% în prima parte a lui 2028. Această evoluție indică mai mult decât dispariția unor efecte statistice: arată o reducere graduală a presiunilor fundamentale asupra prețurilor.
În același timp, rata anuală a inflației a coborât în iulie la 8,16%, ieșind din zona celor două cifre. Acest nivel rămâne ridicat, dar marchează o schimbare față de 10,42% înregistrat în iunie. Obiectivul BNR este o inflație de 2,5%, cu un interval de variație de plus sau minus un punct procentual.