Biserica Ortodoxă învață că Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, S-a făcut om pentru mântuirea oamenilor, nu doar pentru cei dintr-un anumit neam sau dintr-o anumită epocă. Explicația aparține preotului dr. Cristian Boloş și face parte din seria despre Simbolul Credinţei, în care este comentat al treilea articol al Crezului, cel despre întruparea Domnului.
Articolul spune că Fiul S-a pogorât din ceruri, S-a întrupat prin Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și S-a făcut om. Scopul, potrivit învățăturii ortodoxe, este eliberarea oamenilor din păcatul strămoșesc, din robia păcatului și a morții, precum și deschiderea drumului înapoi spre Dumnezeu, spre raiul pierdut prin neascultarea lui Adam. Părintele Boloş enumeră cinci căi prin care Hristos, numit și „Mântuitorul lumii”, arată această cale: învățăturile Evangheliei, minunile, pătimirea și răstignirea, întemeierea Bisericii și instituirea Sfintelor Taine.
Formularea „S-a pogorât din ceruri” nu înseamnă că Fiul ar fi fost absent de pe pământ până la naștere. El este prezent pretutindeni, explică autorul, dar a devenit vizibil abia prin arătarea în trup. La fel, expresia „pentru noi oamenii” subliniază că mântuirea îi privește pe toți, din trecut, prezent și viitor. Întruparea s-a petrecut în afara rânduielii firești, prin „umbrirea” Fecioarei de Duhul Sfânt, așa cum îi spune îngerul Gavriil Mariei în Evanghelia după Luca (1, 35). Iisus S-a zămislit în pântecele Fecioarei și S-a făcut om în clipa nașterii; Sfinții Părinți spun că S-a născut din veci din Tatăl, fără mamă, și în timp din mamă, fără tată pământesc.
Miezul doctrinar este că Hristos nu a încetat să fie Dumnezeu când a devenit om. Biserica Îl mărturisește ca Dumnezeu adevărat și om adevărat, cu trup și suflet omenesc, asemenea nouă în afară de păcat. Are două firi, dumnezeiască și omenească, și două voințe, care nu se amestecă, nu se schimbă una în alta și nu se despart în persoana Sa. De aceea Îl numim Dumnezeu-Om, iar El rămâne astfel pentru veșnicie.
Autorul adaugă că identitatea de Mântuitor făgăduit se sprijină pe împlinirea profețiilor Vechiului Testament: timpul nașterii (Daniil 2, 44-45), locul, Betleemul (Miheia 5, 1), nașterea dintr-o Fecioară (Isaia 7, 14) și pătimirile și moartea (Isaia 53). În învățătura expusă, Hristos va veni a doua oară să judece lumea, iar cei care au păzit Evanghelia vor fi așezați în Împărăția veșnică.
Sursă text și foto: Gazeta de Nord-Vest + Nord-Vest TV — articolul original