Pentru cei mai mulți oameni, primul control al auzului ar trebui făcut în jurul vârstei de 50 de ani, chiar dacă nu observă nicio problemă. Recomandarea vine de la medicul ORL francez Alain Londero. Motivul ține de presbiacuzie, adică pierderea treptată și firească a auzului odată cu înaintarea în vârstă. Se instalează încet, pe nesimțite, iar mulți pacienți ajung la medic abia când nu mai pot urmări o conversație. Atunci, deficitul este deja considerabil.
Specialistul spune că presbiacuzia apare, de regulă, pe la 50 de ani, dar momentul și viteza cu care avansează diferă mult de la un om la altul. Medicul o compară cu ridurile sau cu prezbiopia, care nu apar la toată lumea la aceeași vârstă. De aceea, un test făcut în acest moment arată cum stă persoana respectivă, nu cum ar trebui să stea în medie cineva de vârsta ei. Audiograma obținută atunci devine un punct de referință. Dacă testul se repetă după câțiva ani, rezultatele pot fi comparate, iar orice scădere a auzului iese la iveală mult mai clar decât dacă pacientul s-ar baza doar pe ce simte.
Pentru unii, 50 de ani ar însemna totuși prea târziu. Cine a stat mult timp sau des în zgomot puternic ar trebui să-și verifice auzul mai devreme. La fel și cei care urmează tratamente cu medicamente care pot afecta urechea internă. În prima categorie intră oamenii care lucrează în zgomot, dar și tot mai mulți tineri care ascultă ani la rând muzică tare în căști sau merg des la concerte. Pentru ei, o evaluare timpurie poate prinde problema înainte ca leziunile să devină ireversibile.
Miza e mai mare decât pare. Un auz slăbit și netratat înseamnă mai mult decât televizorul dat mai tare. Duce adesea la izolare socială și oboseală în discuții, iar cercetările din ultimii ani îl trec printre factorii de risc pentru declinul cognitiv pe care îi putem influența. Cu cât pierderea e descoperită mai repede, cu atât aparatele auditive ori alte soluții au șanse mai bune să funcționeze.
Contează însă și unde se face testul. Evaluarea medicală propriu-zisă o fac medicii ORL, precum și unii medici de familie care au pregătirea și aparatura necesare. În Franța, unde a apărut recomandarea, testul se poate face și în anumite centre de sănătate ale sistemului public de asigurări. Există și testări rapide, oferite de firmele de proteze auditive sau în campanii precum Ziua Națională a Auzului. Acestea nu țin locul unui consult. Pot semnala că ceva nu e în regulă și îl pot trimite pe om la medic, dar diagnosticul îl pune doar specialistul.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original