Trezirea în miez de noapte cu mușchiul gambei înțepenit și o durere ascuțită este o experiență pe care o cunosc mulți oameni, iar explicația cea mai răspândită, lipsa magneziului, nu se confirmă de fiecare dată. Deficitul sever al acestui mineral este mult mai rar decât se crede, așa că pastilele luate la întâmplare nu rezolvă neapărat problema.
Crampa nocturnă este o contracție bruscă și dureroasă, de regulă la nivelul gambelor. Mușchiul se întărește și rămâne încordat de la câteva secunde până la câteva minute, timp în care mișcarea este limitată. Mecanismul exact nu este pe deplin elucidat, dar ipoteza folosită în prezent este că nervii motori devin temporar hiperactivi și trimit repetat semnale de contracție, astfel că mușchiul nu se mai poate relaxa.
Lista factorilor favorizanți este lungă. Contează suprasolicitarea, care nu înseamnă neapărat sport intens: o zi cu mai mult mers decât de obicei sau ore în picioare sunt suficiente. Vârsta joacă și ea un rol, pentru că sistemul nervos și masa musculară se modifică în timp, iar crampele devin mai dese. Unele medicamente pot declanșa episoade, la fel diabetul, problemele arteriale sau venoase (varice, edeme), afecțiunile renale și anumite boli neurologice. În cazul tulburărilor vasculare, crampa poate fi însoțită de amorțeală sau de senzație de arsură.
Când apare criza, gestul instinctiv greșit este să lovești mușchiul sau să-l întinzi brusc. Mai eficient este să tragi ușor degetele piciorului spre tibie și să masezi zona cu blândețe. Ridicatul în picioare, cu greutatea transferată pe piciorul afectat, ajută la relaxare, iar după ce durerea scade, câțiva pași lenți favorizează circulația. Pentru episoadele ocazionale pot fi utile mici schimbări în rutina zilnică și exerciții ușoare de întindere înainte de culcare.
Situația se schimbă dacă crampele sunt frecvente sau vin la pachet cu umflături, modificări ale culorii pielii, slăbiciune ori amorțeală. În astfel de cazuri este nevoie de o evaluare medicală, la medicul de familie sau la neurolog, care poate căuta cauza reală. Administrarea de magneziu fără o astfel de investigație nu este întotdeauna justificată și poate amâna diagnosticul unei afecțiuni de fond.
Sursă text și foto: Radio Cluj — articolul original