Clujul a pierdut, într-un interval de doar câteva zile, doi oameni care i-au dat orașului atât forma, cât și imaginea: arhitectul și urbanistul Vasile Mitrea și fotograful Szabo Tamas. Dispariția lor, aproape simultană, închide un capitol din istoria recentă a Clujului și îi lasă fără repere pe cei din mediul academic și cultural, unde amândoi au fost foarte respectați.
Vasile Mitrea a fost fondatorul Facultății de Arhitectură din Cluj-Napoca și autorul a peste 80 de proiecte de arhitectură. Marile ansambluri de locuințe din anii ’60–’70, care au schimbat felul în care arată cartiere precum Grigorescu sau Gheorgheni, poartă amprenta viziunii lui, la fel ca Centrala telefonică de pe strada Poștei. Profesorul a insistat ani la rând ca apele care străbat orașul să fie integrate în viața urbană, o idee care, la zeci de ani distanță, rămâne în dezbaterea publică. Academia Română l-a decorat pentru activitatea sa.
Szabo Tamas s-a stins din viață la 93 de ani. A lucrat peste trei decenii la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, unde a documentat viața culturală, și a fotografiat în laboratoarele universitare. Numele lui e legat de albume precum „Cluj-Napoca. Un oraș în mișcare” și „Strada. Cluj-Napoca”, în care a prins un oraș aflat în plină transformare, cu oamenii lui, nu doar cu clădirile.
Cei doi se completează aproape firesc. Unul a trasat planurile pe care s-a dezvoltat orașul, celălalt a păstrat pe peliculă înfățișarea lui de atunci, inclusiv părți din Clujul care s-au pierdut între timp. Ce rămâne după ei sunt zeci de volume ilustrate, proiecte urbanistice și un exemplu de rigoare profesională, într-un moment în care arhivele lor vizuale și proiectele rămase devin tot mai importante pentru înțelegerea felului în care a ajuns Clujul să arate așa cum arată.
Sursă text și foto: Informația de Cluj — articolul original