Centrul de Interes din Cluj-Napoca găzduiește, până pe 14 noiembrie 2026, expoziția „Not Fuji” a artistului Cristian Opriș, un proiect de gravură care mută atenția de la imaginea finală la felul în care aceasta se construiește. Lucrările au fost create în 2025, în trei luni de rezidență la Itsukaichi Art Studio din Akiruno, Tokyo, și poartă amprenta întâlnirii cu o tradiție vizuală în care gravura contează mult.
Titlul joacă pe două registre. Primul trimite la Muntele Fuji, subiect central al seriei „O sută de vederi ale Muntelui Fuji”, realizată de Katsushika Hokusai între 1834 și 1849. Prefixul negativ marchează însă o distanță față de imaginea consacrată: muntele nu apare literal, iar privirea e îndreptată spre imaginea ca obiect construit. Al doilea registru este Fujifilm, compania japoneză de echipamente și materiale fotografice, care aduce în discuție relația dintre fotografie și gravură. Prima e asociată adesea cu surprinderea unui moment, a doua presupune un drum ocolit, prin intervenția pe matrice, aplicarea cernelii și presiunea imprimării, fiecare etapă implicând alegeri.
Un punct de interes al expoziției este „Autoportret cu kiseru”, care poate fi pus în dialog cu „Autoportret la pervazul ferestrei” (1639) al lui Rembrandt van Rijn. Deși îi despart aproape patru secole, cei doi folosesc gravura ca să-și construiască imaginea de sine prin postură, detaliu și tehnică. La Opriș, kiseru-ul, pipa tradițională japoneză, nu e simplu accesoriu, ci adaugă o dimensiune culturală identității vizuale.
Mai mult, artistul a realizat în Japonia șaptesprezece portrete, în care contează întâlnirea cu persoana reprezentată. Chipurile devin puncte de plecare pentru întrebări despre identitate și despre limitele reprezentării. Textul de prezentare mai menționează un detaliu care iese în evidență între cele optsprezece rame expuse, însă sursa se oprește aici, așa că nu putem spune despre ce este vorba.
Sursă text și foto: Cluj Today — articolul original