Combinatul de Utilaj Greu (CUG), uzina care a ancorat în anii ’70 și ’80 platforma industrială Someș-Nord din Cluj-Napoca, nu mai există, dar urmele ei se văd încă în felul în care arată orașul. Cartierele de blocuri, arterele care le leagă de fostele fabrici și chiar traseul tramvaiului spre Bulevardul Muncii țin de aceeași creștere urbană, comprimată în câteva decenii și alimentată de industria comunistă, așa cum arată documentele Primăriei.
Cifrele spun mult. În 1966, Clujul avea 185.663 de locuitori. La recensământul din 1977 numărul urcase la 262.858, iar în 1992 ajunsese la 328.602. Doar între 1977 și 1992, orașul a câștigat aproape 66.000 de oameni și a construit aproape 42.000 de locuințe. Boom-ul imobiliar a mers mână în mână cu fabricile, iar muncitorii veniți să lucreze în ele au umplut cartiere precum Mănăștur, Mărăști, Gheorgheni, Grigorescu sau Zorilor.
CUG a pornit în 1970, ca unitate pentru echipamente energetice: cazane cu abur și apă caldă, arzătoare, utilaje pentru centrale termice. Primele instalații au funcționat la începutul deceniului, iar în 1976 proiectul a fost extins masiv, cu capacități pentru utilaj metalurgic, turnătorii și alte secții de uzină mare. La 18 iunie 1976, Nicolae Ceaușescu a venit la Cluj, a discutat cu proiectanții și constructorii pe platforma Someș-Nord și a turnat simbolic prima cupă de beton la fundația combinatului.
Nu a fost o fabrică izolată, ci nucleul unui ansamblu. Revista Flacăra descria în 1980 cum actualul Bulevard al Muncii, pe atunci strada Podgoriei, devenise magistrala platformei, cu vechea fabrică de cărămidă la un capăt, CUG la celălalt și mai multe întreprinderi noi între ele. O publicație de partid din 1983 vorbea despre circa 100 de hectare cu hale mari, în care CUG era piesa principală.
Planul avea și o parte educațională. Încă din 1972, Ceaușescu criticase amplasarea proiectată a Institutului Politehnic pe Dealul Feleacului și ceruse ca facultățile tehnice să fie apropiate de întreprinderi, ca studenții să lucreze direct cu industria. Facultatea de Mecanică s-a mutat apoi în zona Someș-Nord, iar din 1978 presa consemna colaborarea ei cu CUG, prin practică și cercetare aplicată. Rezultatul era un model urban întreg: fabrică, facultate, institute de cercetare, muncitori și blocuri.
Spre 1980, combinatul avea deja secții de utilaj tehnologic complex, forjă grea și ușoară, oțelărie electrică, turnătorie de oțel și un laborator central de analize. Producea utilaje pentru industria metalurgică și energetică, echipamente pentru manipularea oțelului cald, cilindri și caje de laminare și instalații pentru linii de turnare continuă.
Sursă text și foto: Actual de Cluj — articolul original