Pierderea nu înseamnă mereu sfârșit, iar ce întârzie nu e neapărat uitat. Acesta e mesajul citatului zilei de 9 octombrie, însoțit de o scurtă poveste despre o grădină și un loc rămas gol.
Povestea, intitulată „Locul gol”, o are în centru pe o femeie dintr-un sat liniștit, care își îngrijea cu atenție cea mai frumoasă floare din grădină. Într-o dimineață, floarea dispăruse, iar în locul ei nu mai rămăsese decât pământ gol. Femeia a fost tristă multe zile, pentru că udase planta și sperase s-o vadă înflorind ani la rând.
Lucrurile s-au schimbat în primăvară, când ea a vrut să sădească altceva în același loc. Acolo răsărise deja un mic fir verde, dar nu al florii pierdute: vântul adusese semințele unei plante noi. Femeia a îngrijit-o cu răbdare, iar până vara grădina se umpluse de flori pe care nu le mai văzuse niciodată.
Morala, formulată chiar în text, e un îndemn să nu rămâi agățat de ce a fost: uneori viața pregătește ceva nou tocmai acolo unde vezi doar un gol. Citatul care deschide rubrica spune același lucru, mai pe scurt.
Povestea a fost publicată de Hunedoara 1 TV, în rubrica sa zilnică.
Sursă text și foto: Hunedoara 1 TV — articolul original