Chlamydia trachomatis nu face valuri în statisticile mondiale despre mortalitatea provocată de infecțiile bacteriene, dar rămâne una dintre cele mai periculoase boli cu transmitere sexuală tocmai pentru că trece aproape neobservată. Cu 128,5 milioane de cazuri noi raportate anual, în creștere de la un an la altul, infecția lovește cu precădere persoanele active sexual cu vârste între 15 și 49 de ani, iar tinerii sub 25 de ani sunt cei mai expuși.
Problema reală nu e boala în sine, ci discreția ei: simptomele sunt atât de vagi încât se confundă frecvent cu alte afecțiuni, iar depistarea necesită de multe ori ochiul unui medic experimentat, nu autodiagnosticul pacientului. La femei, infecția se poate manifesta prin scurgeri vaginale anormale, sângerări intermenstruale sau după contactul sexual, dureri pelvine și usturimi la urinat. La bărbați apar scurgeri uretrale, disurie și sensibilitate testiculară. Există și forme atipice, mai rar întâlnite – rectale, faringiene sau oculare, inclusiv conjunctivite cu incluziuni ori trahom.
Din punct de vedere biologic, Chlamydia trachomatis este o bacterie intracelulară obligatorie, care nu poate exista sau se replica în afara celulelor pe care le infectează. Ciclul ei de multiplicare durează 48-72 de ore: corpul elementar pătrunde în celulă, se transformă în corp reticulat, se înmulțește într-o structură numită incluziune, iar la final eliberează noi particule infecțioase capabile să atace celule vecine sau să treacă la un alt partener. Practic, celula gazdă nu supraviețuiește acestui proces.
Bacteria are 18 serovaruri diferite, grupate în funcție de tipul de boală pe care îl provoacă – de la trahomul ocular, până la infecțiile cu transmitere sexuală pe mucoase sau formele invazive, care afectează ganglionii limfatici.
Riscul cel mai mare apare după tratament: dacă partenerul sexual nu este tratat simultan, șansele de reinfectare în primele 3-6 luni cresc la peste 50-70%. Este motivul pentru care medicii insistă pe tratarea cuplului, nu doar a persoanei diagnosticate – altfel boala circulă în continuare, fără ca vreunul dintre parteneri să realizeze pe deplin riscul la care se expune.
Netratată, infecția poate afecta sever fertilitatea, atât la femei, cât și la bărbați, iar la femeile gravide se poate transmite copilului la naștere, provocând conjunctivită neonatală. De aceea, depistarea precoce și tratamentul prompt rămân, pentru moment, singurele instrumente eficiente împotriva unei boli care se răspândește tocmai pentru că nu se lasă observată.
Sursă text și foto: Sighișoara Online — articolul original