Europa nu produce astăzi aproape deloc magneziu și îl cumpără în întregime din China. Unul dintre primele proiecte care încearcă să schimbe asta a ajuns acum în faza de exploatare, la marginea Rășinarilor. Mineral Proiect Invest a primit licența de concesiune pentru rocile magnezitice (serpentine magneziene) din perimetrul Valea Dobra, din județul Sibiu. Compania spune că este o premieră la nivel european. Zăcământul are resurse estimate la peste 50 de milioane de tone, omologate de Agenția Națională pentru Resurse Minerale. Acționarii vor să construiască pe acest amplasament un lanț complet, de la extracție până la produse de înaltă puritate, cu investiții totale de aproximativ 400 de milioane de euro.
Până aici s-a ajuns greu. Andrei Degeratu, președintele și directorul general al companiei, vorbește despre peste opt ani de muncă. Patru dintre ei au fost dedicați explorării: ridicări topografice, analize chimice și mineralogice, foraje care să arate cât de mare este zăcământul. Degeratu spune că proiectul este primul care a trecut prin toate etapele, de la licența de explorare la cea de exploatare. Urmează pregătirea și deschiderea minei propriu-zise. Managerul a fost între 2004 și 2016 senior vice president la GSP Holding, grupul lui Gabriel Comănescu. Compania este controlată de familia Bîlteanu, iar printre acționarii indirecți se află și Petru Văduva, CEO-ul Țiriac Holding.
Cea mai sensibilă temă rămâne impactul asupra zonei. Mărginimea Sibiului trăiește din turism, iar o mină lângă Rășinari va stârni, aproape sigur, întrebări din partea localnicilor și a organizațiilor de mediu. Compania mizează pe calitatea zăcământului. Concentrația de oxid de magneziu este mare, deci se pot extrage cantități mai mici, fără să fie afectată semnificativ zona, spune Degeratu. Argumentul va trebui însă susținut în procedurile de mediu și în discuțiile cu comunitatea, nu doar în declarații.
Proiectul vine într-un moment favorabil. Uniunea Europeană are o listă de 34 de materii prime critice, dintre care 17 sunt considerate strategice, și încearcă să nu mai depindă de importuri, așa cum a depins de gazul rusesc. Litiul, cobaltul și nichelul sunt folosite la mașinile electrice, borul la turbinele eoliene, iar grafitul la mobilitatea electrică. Magneziul ajunge în industria aerospațială, în cea auto și în apărare, iar pe acestea din urmă Europa vrea să le finanțeze masiv în anii următori. Un furnizor european de magneziu are deci și valoare geopolitică, nu doar comercială, iar asta poate ajuta proiectul să obțină finanțare și sprijin politic.
Mesajul lui Degeratu nu se oprește la Valea Dobra. România are multe resurse, spune el, dar nu va atrage investiții fără un program amplu care să cartografieze din nou potențialul subsolului și să aducă datele la nivelul anului 2026. Multe informații geologice ale țării provin din studii vechi de zeci de ani. Pentru un investitor, un zăcământ neconfirmat cu metode actuale înseamnă un risc greu de asumat. Fără o astfel de inventariere, proiectul de la Rășinari riscă să rămână o excepție, nu începutul unei industrii.
Sursă text și foto: Ziarul Financiar — articolul original