Felul în care vorbim ar putea spune despre creier mai mult decât credem. Un instrument de inteligență artificială dezvoltat de cercetători din America Latină estimează vârsta unei persoane doar după voce. Când vocea pare mai bătrână decât omul, acea diferență poate fi un semnal timpuriu de declin cognitiv. Asta ar putea face screeningul pentru demență mult mai ieftin și mai ușor de obținut decât este azi.
Studiul, prezentat de Live Science, a inclus aproape 3.000 de adulți vorbitori de spaniolă din Argentina, Chile, Columbia, Mexic și Peru, cu vârste între 18 și 88 de ani. Cam jumătate erau sănătoși. Ceilalți aveau tulburări cognitive ușoare, boala Alzheimer sau demență frontotemporală. Fiecare participant a făcut șapte exerciții de vorbire: a descris un videoclip animat, a numit cât mai multe legume sau animale într-un minut și a repovestit o poveste scurtă. Din înregistrări, algoritmul a extras peste 700 de trăsături, de la pauze și ritmul vorbirii până la intonație și bogăția vocabularului.
Rezultatele au urmat un tipar clar. La persoanele sănătoase, vârsta estimată de „ceasul vocal” a fost cea mai apropiată de vârsta reală. Cele mai mari diferențe au apărut la pacienții cu forma de demență frontotemporală care afectează limbajul, un rezultat logic, pentru că boala atacă tocmai vorbirea. Mai interesant este că participanții cu o voce „îmbătrânită” au avut rezultate mai slabe la testele de memorie și atenție, iar analizele de sânge au arătat la ei semne de îmbătrânire biologică accelerată. Diferența dintre vârsta reală și cea a vocii a fost legată și de sărăcie, de accesul redus la servicii medicale și de o copilărie dificilă. Concluzia nu e nouă, dar studiul o confirmă: îmbătrânirea creierului depinde și de condițiile de viață, nu doar de anii din buletin.
Aici se vede și avantajul practic al metodei. Analizele de sânge și scanările cerebrale folosite azi pentru a urmări declinul cognitiv sunt scumpe și invazive, deci greu accesibile tocmai oamenilor cu risc mai mare. „Toate aceste limitări pot fi depășite cu ajutorul vorbirii”, a spus Adolfo García, de la Universitatea din San Andrés, Argentina. O înregistrare de câteva minute, făcută eventual cu un telefon, ar putea ajunge acolo unde un aparat de imagistică nu ajunge.
Entuziasmul trebuie totuși temperat. Manisha Parulekar, medic care nu a participat la cercetare, atrage atenția că vocea poate suna mai bătrână și din cauza depresiei, a oboselii sau a stresului, adică din motive care nu au legătură cu demența. „În calitate de medic, nu aș folosi acest instrument pentru a diagnostica definitiv, în mod izolat, o persoană cu demență”, spune ea. Mai sunt și limitele studiului: modelul a fost testat doar în spaniolă, iar mulți participanți au fost evaluați o singură dată, deci nu se știe încă dacă instrumentul poate urmări evoluția unei persoane în timp.
Următorul pas anunțat de cercetători este testarea în alte limbi și urmărirea participanților pe o perioadă mai lungă. Dacă rezultatele se confirmă, „ceasul vocal” nu va înlocui diagnosticul pus de medic. Ar putea însă deveni un prim filtru, ieftin și rapid, care să arate cine are nevoie de investigații mai amănunțite.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original