Un borș moldovenesc de găină, cu legume de grădină, orez și leuștean proaspăt, este rețeta pe care seria „Bunătăți din Dacia” o readuce în prim-plan duminică, 11 octombrie 2026, prin povestea Mamei Mari și a lui Bunelu. Felul de mâncare se potrivește, așa cum arată rețeta, unei mese pentru șase-opt persoane și pornește de la o regulă simplă: puține ingrediente, dar bune, și mult timp lăsat la foc mic.
Baza este o cantitate de 700–800 g de carne de găină, de preferat de gospodărie, pusă la fiert în apă rece. Spuma care se ridică la suprafață se îndepărtează, iar când carnea începe să se frăgezească se adaugă ceapa tocată, morcovii, rădăcina de pătrunjel, țelina și ardeiul, tăiate după priceperea gospodinei. Cartofii tăiați cubulețe și orezul spălat intră în oală după ce legumele s-au înmuiat.
Ingredientul care dă identitatea mâncării este borșul acru, fiert în prealabil, separat, și adăugat abia spre final, odată cu roșiile, când cartofii și orezul sunt aproape gata. Se potrivește gustul cu sare și piper, se mai lasă câteva minute pe foc, iar la sfârșit se presară leuștean proaspăt tocat. Ordinea contează: borșul pus prea devreme ar putea împiedica legumele să se fragezească, motiv pentru care a fost mereu adăugat târziu.
Varianta din povestea Mamei Mari nu e singura. În gospodăriile moldovenești, fiecare gospodină avea secretul ei: unele puneau mai mult leuștean, altele preferau un borș mai acru, iar în unele case se folosea borș de tărâțe, fermentat în casă. Mama Mare spunea că gustul nu stă numai în ingrediente, ci și în mâna care gătește.
Pentru familiile de odinioară, borșul era mai mult decât o supă: o masă caldă după o zi de muncă, un prilej de adunare și un mod de a arăta grijă față de cei apropiați. Se servește fierbinte, cu zeama aurie, legume și bucăți fragede de găină, iar încă un polonic, spune povestea, nu lipsește niciodată.
Sursă text și foto: Brașov TV — articolul original