În plină secetă, cu Dunărea la cote foarte scăzute și cu centrale nucleare și hidrocentrale din regiune care au produs mai puțin, Bulgaria a continuat să vândă masiv electricitate vecinilor. Explicația ține în mare parte de baterii. În numai doi ani, țara a ajuns la aproximativ 100 de sisteme de stocare a energiei, iar România a fost unul dintre cei mai mari cumpărători ai surplusului rezultat. Cifrele arată că Bucureștiul a început să recupereze, dar e încă departe de vecinii de la sud de Dunăre.
Datele citate de Euronews arată cât de mult a contat vara aceasta. În iulie și august, exporturile nete ale Bulgariei au urcat la circa 830 GWh pe lună, de peste două ori media din mai și iunie. Aproape jumătate din energia exportată de Bulgaria în iulie a ajuns în România, iar valoarea tranzacțiilor e estimată la 74 de milioane de euro. Cu alte cuvinte, într-o lună în care producția proprie a fost pusă sub presiune, o parte importantă din nevoile României a fost acoperită cu energie solară bulgărească, stocată ziua și livrată atunci când prețurile erau mai mari.
Modelul bulgar e simplu și, tocmai de aceea, eficient. Sistemele BESS preiau surplusul din parcurile fotovoltaice din orele de vârf ale producției și îl trimit în rețea când cererea crește. Multe dintre ele au fost amplasate pe foste platforme industriale sau în foste centrale pe cărbune, unde racordurile la rețea existau deja. Așa s-a scurtat unul dintre cele mai lente etape ale oricărui proiect energetic. Un exemplu este Maritsa East, unde ContourGlobal a inaugurat un sistem independent de 202 MW / 500 MWh. În septembrie, Bulgaria ajunsese la aproximativ 5,7 GW putere instalată în baterii, aproape un sfert din întreaga sa capacitate de producție. În 2025, țara a avut circa 9% din noile capacități de stocare în baterii puse în funcțiune în Europa, mult peste ponderea pe care o are în sistemul energetic european.
Și în România ritmul a crescut vizibil anul acesta. Potrivit Transelectrica, la 1 septembrie erau instalați 1.094 MW putere și 2.310 MWh capacitate de stocare în baterii, față de 989 MW și 1.975 MWh cu o lună înainte. Doar că, la putere instalată, Bulgaria are de peste cinci ori mai mult. Potențialul se vede mai degrabă în proiectele aflate în lucru: în vară, peste 140 de proiecte, cu o capacitate cumulată de aproximativ 9,1 GW, erau în stadii avansate de dezvoltare. Dacă măcar o parte importantă dintre ele ajung în funcțiune, raportul dintre cele două țări se poate schimba în câțiva ani. Rămâne de văzut câte trec efectiv de etapa de hârtie, fiindcă racordarea la rețea și finanțarea sunt de obicei principalele obstacole.
Pentru România, stocarea devine tot mai necesară pe măsură ce crește producția solară. Fără baterii, surplusul de la prânz se vinde ieftin sau se pierde, iar seara, când consumul urcă, energia se cumpără scump, de multe ori din import. Situația din această vară arată limpede cine a câștigat din acest dezechilibru.
Bateriile au însă și limite. Majoritatea sistemelor actuale pot livra energie doar câteva ore. Ele netezesc diferențele dintre zi și seară, dar nu pot ține locul unei centrale nucleare sau al unei hidrocentrale care produce mai puțin săptămâni la rând. Vara aceasta a arătat, de fapt, că stocarea e utilă tocmai alături de producția de bază, nu în locul ei.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original