Aproximativ 40 de suporteri ai UTA Arad au parcurs 700 de kilometri, în circa nouă ore, ca să-și vadă echipa la Botoșani. Au plecat acasă cu o înfrângere, 0-2, dar nu i-au lăsat singuri pe jucători: la final, din peluza sud a stadionului Municipal, i-au aplaudat și încurajat pe Benga și pe colegii lui, deși evoluția arădenilor a fost foarte slabă.
Scorul putea fi mai sever, după numărul ocaziilor clare create în meci. Antrenorul Adrian Mihalcea a avut parte astfel de o seară neplăcută pe teren, dar și de un semn de sprijin din tribună. Galeria a cântat și după fluierul final un refren despre fidelitate „până la moarte cu UTA”, care s-a auzit pe tot stadionul din nordul Moldovei.
Cel mai discret dintre ei, de pe ultimul rând al peluzei, a fost Silvestru Juravle, de 70 de ani, din satul Farcău, comuna Brodina, județul Suceava. Zâmbea și filma momentul cu telefonul. Pentru el, cei 120 de kilometri până la Botoșani au fost aproape o plimbare, față de drumurile făcute în alte rânduri la Arad.
Legătura lui cu echipa de pe Mureș vine din copilărie, de pe vremea eliminării campioanei Feyenoord Rotterdam din competiția rezervată campionilor europeni. „Eram în clasa a 5-a sau a 6-a și s-a difuzat turul cu Feyenoord”, își amintea el, spunând că profesorii opreau orele ca elevii să vadă meciul la televizor. Îi știa pe de rost pe cei care au jucat atunci: „Gornea, Birău, Pozsonyi”.
La Botoșani, gestul serii a venit de la Claudiu Negru, liderul galeriei arădene. Acesta l-a invitat la următoarea deplasare și i-a pus în mână propria eșarfă, pe care bucovineanul a primit-o vizibil emoționat.
Sursă text și foto: Sport Arad — articolul original