Președintele Nicușor Dan nu mai are pârghiile cu care predecesorii săi impuneau un premier sau un guvern, iar vina nu ține de persoana lui. Aceasta este teza unui comentariu publicat marți, 13 octombrie 2026, care răspunde unei întrebări tot mai des auzite în dezbaterea publică: de ce un președinte dintr-un regim semi-prezidențial nu reușește să-și impună propria soluție de guvernare, deși toți șefii statului de după 1989 au făcut-o, într-un fel sau altul.
Autorul susține că slăbiciunea actuală e o moștenire. Sub Traian Băsescu, țara ar fi fost „doar parțial” predată unui așa-numit Factor Extern, adică statelor puternice din Uniunea Europeană, obișnuite să obțină ce vor de la București. În cei zece ani ai lui Klaus Iohannis, același proces ar fi mers aproape până la capăt. Diferența față de Nicușor Dan ar fi că Iohannis, deși acționa la comandă externă, avea încă la dispoziție sprijinul serviciilor secrete și al justiției, deci putea impune guverne și decizii ministeriale strategice. Actualul președinte ar mai avea astfel de instrumente, dar mult mai puține.
Pe această schemă, textul împarte puterea în două tabere. Factorul Extern este cel din afara țării. Factorul Intern înseamnă politica, justiția, serviciile secrete, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi și alte instituții. Potrivit autorului, influența acestuia din urmă a fost erodată sistematic, iar domeniile respective sunt azi controlate integral, majoritar sau parțial din exterior.
Exemplele din politică sunt tranșante. USR ar fi „alocat total” Factorului Extern. PNL ar fi împărțit: aripa condusă de Ilie Bolojan ar aparține celui extern, iar disidenții liberali ar rămâne sub control intern, adică al serviciilor secrete românești. PSD și AUR ar fi în mare parte sub autoritatea Factorului Intern. UDMR ar avea o autoritate mixtă, cu „agenți români și unguri amestecați”. În justiție, echipele asociate cu Laura Codruța Kövesi ar fi ale Factorului Extern, dar astăzi minoritare, deci domeniul ar fi unul în care „încă ne descurcăm”. Textul, care se oprește brusc când ajunge la servicii, nu aduce dovezi pentru niciuna dintre aceste afirmații.
Trebuie spus că este un text de opinie, iar împărțirea partidelor și instituțiilor pe „factori” reprezintă interpretarea autorului, nu o realitate stabilită. Mesajul practic pentru public e totuși clar: criticile aduse lui Nicușor Dan pentru lipsa de control asupra formării guvernului ar ținea, în această lectură, de un sistem de influențe mai larg, nu doar de abilitățile președintelui.
Sursă text și foto: Gazeta de Cluj — articolul original