Procurorii germani anchetează un bărbat de 105 ani, bănuit că a fost gardian în lagărul de prizonieri de război Stalag 326 (VI K) de la Senne, în nord-vestul Germaniei. Acuzația este complicitate la omor în mai multe cazuri. Ancheta este una dintre ultimele încercări ale justiției germane de a judeca crimele regimului nazist, într-un moment în care aproape toți cei care ar mai putea răspunde pentru ele au murit. Procurorii se grăbesc, iar ancheta de față arată de ce.
Sonja Frodermann, procuror public la Dortmund, a anunțat printr-un comunicat că dosarul este încă deschis. Ea a mai spus că tot la Senne a fost anchetat și un alt fost gardian. Acesta a murit acum câteva luni, la 99 de ani, înainte ca ancheta să ajungă la un rezultat. Autoritățile nu au dat alte detalii despre cei doi. Potrivit informațiilor apărute în spațiul public, și un alt gardian centenar, care ar fi lucrat în lagărul Stalag VI A de la Hemer, este anchetat. Faptul că aceste dosare au apărut unul după altul spune ceva: anchetatorii nu mai caută doar în lagărele de concentrare. Acum verifică și lagărele de prizonieri de război, un capitol al crimelor naziste care a primit mult timp mai puțină atenție.
Lagărul de la Senne a fost unul dintre cele mai mari de acest tip. Potrivit memorialului care funcționează astăzi pe locul lui, unul din trei prizonieri sovietici aduși în Germania între 1941 și 1945 a trecut pe acolo. Mulți au fost trimiși apoi la muncă forțată în zonă. Registrele arată între 180.000 și 200.000 de prizonieri sovietici. Oamenii sufereau de foame și erau tratați inuman, iar zeci de mii dintre ei sunt îngropați chiar acolo. La eliberarea din 1945, în lagăr mai trăiau puțin peste 9.000 de sovietici. La Senne au fost ținuți și prizonieri din Franța, Polonia, Serbia și Belgia, însă soldații Armatei Roșii au suferit cel mai mult. În total, peste 5,3 milioane de militari sovietici au ajuns în captivitate germană, iar estimările arată că aproximativ jumătate au murit. Mulți dintre cei care au supraviețuit au fost tratați ca trădători când s-au întors acasă, așa că suferința lor a fost multă vreme ignorată și de o parte, și de cealaltă.
Anchetele sunt posibile pentru că, din 1979, omorul și complicitatea la omor nu se mai prescriu în Germania. Legea a fost schimbată tocmai ca să poată fi judecate crimele din perioada nazistă. Cazurile ajung mai întâi la Oficiul Central pentru Investigarea Crimelor Naziste din Ludwigsburg, în sud-vestul țării, iar urmărirea penală o fac apoi procurorii din Dortmund. În ultimii ani, justiția germană a condamnat oameni care au lucrat în lagăre pentru simplul fapt că au făcut parte din mecanismul crimei, fără să li se dovedească o faptă anume. Datorită acestei practici, procurorii mai pot deschide dosare chiar și acum, la peste opt decenii de la sfârșitul războiului.
Cazurile recente arată însă cât de puțin timp a mai rămas. Acum patru ani, Josef Schütz, fost gardian la lagărul de concentrare Sachsenhausen, a fost condamnat la 64 de ani de închisoare pentru complicitate la omor, la vârsta de 101 ani. El a fost cel mai vârstnic criminal nazist judecat vreodată. Schütz nu a intrat în închisoare, pentru că a murit în 2023, cât timp contesta sentința. O fostă secretară dintr-un lagăr de concentrare a fost condamnată în 2022, tot pentru complicitate la omor, și a primit o pedeapsă cu suspendare. Ea a murit anul trecut, la 99 de ani. Nimeni nu știe dacă bărbatul de 105 ani va ajunge vreodată în fața unui judecător. Chiar dacă nu va ajunge, ancheta lasă o evidență oficială a ceea ce s-a întâmplat la Senne, iar asta contează pentru zecile de mii de prizonieri îngropați acolo.
Sursă text și foto: G4Media — articolul original