Grupul Banca Transilvania încearcă să devină o punte economică între România și Austria, adică între comunitatea românească tot mai mare din Austria și companiile românești care vor să se extindă dincolo de granițe. Pe 12 ianuarie 2026, grupul și-a lansat la Viena seria de evenimente internaționale pentru 2026. Alegerea nu e întâmplătoare. Austria este al doilea investitor străin final din România, după Germania, iar românii formează a doua comunitate de imigranți din UE stabilită acolo, după germani.
Comunitatea românească din Austria se apropie de 150.000 de oameni, iar în fiecare an mai pleacă acolo aproximativ 22.000 de români. Pentru o bancă, cifrele acestea înseamnă clienți care trimit bani acasă, cumpără locuințe în țară sau își pornesc afaceri între cele două piețe. Diaspora nu mai e doar o sursă de remiteri. A devenit un segment de piață disputat, iar băncile românești au tot interesul să nu-l lase în totalitate concurenței locale.
Pe de altă parte, capitalul austriac este de mult timp acasă în economia românească. Peste 10% dintre cele aproximativ 13.000 de companii austriece cu filiale în UE se află în România. Printre ele sunt OMV Petrom, BCR Erste Group, Raiffeisen Bank, Vienna Insurance Group, Porsche România, Julius Meinl, Pfanner, Swarovski și Hervis Sports. Capitalul austriac e prezent și în construcții (Strabag, Porr), imobiliare (Immofinanz) și industria lemnului și a mobilei (Egger, Kronospan, XXXLutz). Firmele austriece au în România circa 100.000 de angajați și plătesc anual aproximativ 1,9 miliarde de euro pentru salarii, taxe și beneficii. Prezența lor e concentrată în energie, bănci, industrie, infrastructură și servicii, sectoare care influențează direct cât de competitivă este economia românească.
În comerț, balanța înclină de mult în favoarea Vienei. În ultimii zece ani, România a importat din Austria, în medie, cu 1,4 miliarde de euro pe an mai mult decât a exportat. Potrivit datelor INS, exporturile românești sunt dominate de mașini, aparate și echipamente electrice (32% din total), urmate de mijloace de transport și de metale comune. Mijloacele de transport au crescut constant în ultimii ani: Dacia și Softronic, producătorul de locomotive, își consolidează prezența pe piața austriacă. Austria este a cincea țară din UE după cota de piață a Dacia la autoturisme, după Portugalia, Italia, Belgia și Luxemburg.
Datele mai arată ceva: România importă din Austria exact aceleași trei categorii de produse pe care le exportă acolo. Explicația ține în bună parte de investitori. O parte din exporturile românești sunt produse chiar de filialele firmelor austriece din România, așa că marfa circulă în ambele sensuri în interiorul acelorași grupuri. De aceea, deficitul comercial nu arată doar o slăbiciune a producției românești. El arată și cât de mult depinde economia românească de lanțurile de producție controlate din afară.
De aici vine miza pentru companiile românești care merg pe drumul invers. Piața austriacă atrage tot mai multe firme românești, mai ales din IT, iar Teraplast a cumpărat în 2024 compania austriacă Wolfgang Freiler. Cele două țări colaborează și în proiecte cofinanțate prin programe de cooperare precum Danube Transnational Programme sau Urbact IV, pe teme ca inovarea, dezvoltarea sustenabilă, modernizarea transporturilor și capacitatea instituțională. O bancă românească prezentă la Viena le poate oferi acestor firme finanțare și contacte pe o piață unde, până acum, jucătorii austrieci au avut clar avantajul.
Sursă text și foto: Ziarul Financiar — articolul original