Combinatul Azomureș nu va aduce venituri înainte de aprilie 2027, iar Romgaz se pregătește să ia un credit de 100 de milioane de euro ca să țină fabrica pe linia de plutire până atunci. Practic, compania de stat va susține încă cel puțin un an și jumătate un activ care consumă bani fără să producă nimic. Iar banii vin din același buget din care Romgaz își finanțează proiectele energetice mari.
Azomureș, din Târgu Mureș, este cel mai mare producător de îngrășăminte azotoase din România. Romgaz l-a preluat de la grupul elvețian Ameropa cu promisiunea de a lega direct gazul extras de producător de consumatorul său industrial. Ideea părea simplă: fabrica primește gaz la un cost previzibil, iar Romgaz câștigă din valoarea adăugată, nu doar din vânzarea materiei prime. Termenul din aprilie 2027 arată însă că repornirea e mai complicată și mai lentă decât sugera anunțul inițial.
Creditul de 100 de milioane de euro ridică întrebarea pe care o pune orice investitor: cât costă, de fapt, achiziția? La prețul tranzacției se adaugă finanțarea perioadei fără încasări, adică salarii, mentenanță și lucrările necesare pentru ca instalațiile să poată funcționa din nou. Toate acestea apar într-un moment în care Romgaz are deja angajamente financiare mari, mai ales proiectul Neptun Deep din Marea Neagră, dezvoltat împreună cu OMV Petrom.
Pentru acționari, inclusiv statul român, care deține pachetul majoritar, miza e dacă Azomureș va ajunge să producă profit sau va rămâne o povară în bilanțul companiei. Pentru fermieri, o fabrică autohtonă funcțională ar însemna mai puțină dependență de îngrășămintele din import. Până în primăvara lui 2027 însă, singurele cifre sigure sunt cele de pe coloana de cheltuieli.
Sursă text și foto: InfoMureș — articolul original