Dacă marele sistem de curenți din Atlantic ar slăbi sever, clima Europei ar putea arăta în câteva decenii cu totul altfel decât o știm: ierni mai aspre în nord și în vest, precipitații dereglate, secete și furtuni mai puternice. Riscul nu mai este tratat ca o ipoteză de școală, iar unele guverne au început deja să-și facă planuri. Cercetătorii nu pot spune însă când anume s-ar produce o astfel de schimbare și nici dacă se va produce.
Mecanismul se numește AMOC, adică Circulația Atlantică de Răsturnare Meridională. Apele calde urcă spre nord, iar în Atlanticul de Nord apa rece și sărată, fiind mai densă, coboară în adânc și pornește un circuit invers, pe sub suprafață. Acest transport de căldură explică în bună parte de ce iernile europene sunt mai blânde decât în alte regiuni aflate la aceeași latitudine. Încălzirea globală îl poate însă dereglat: topirea gheții din Groenlanda aduce apă dulce în ocean, apa din nord devine mai puțin densă și se scufundă mai greu, iar „motorul” pierde din putere.
Un studiu publicat în 2026 în Nature Climate Change tratează AMOC ca pe un element climatic care poate atinge un punct de basculare, iar pragul de colaps ar putea varia mult în funcție de cât de mult se încălzește planeta. O altă lucrare, construită pe observații și modele climatice, proiectează o scădere de circa 50% a intensității circulației până la sfârșitul secolului. Nu înseamnă că Europa îngheață brusc, dar un pericol considerat multă vreme îndepărtat a intrat în calculele celor care fac politici publice.
Efectele ar depinde de gravitatea slăbirii. În cazul extrem, Europa de Nord și de Vest ar înfrunta ierni mult mai reci, ploi distribuite diferit, secete, furtuni mai intense și o creștere suplimentară a nivelului mării. Ar fi puse la încercare agricultura, infrastructura, sistemele energetice și aprovizionarea cu alimente. Țările nordice reacționează cel mai vizibil: Islanda a inclus riscul unui colaps al AMOC printre problemele de securitate națională, iar alte state evaluează ce ar însemna pentru energie, transporturi, culturi și protecția împotriva inundațiilor. Consecințele nu s-ar opri la Europa, pentru că o circulație slăbită ar putea modifica și precipitațiile din zona tropicală, dar și nivelul mării pe coastele Atlanticului.
Partea cea mai dificilă rămâne incertitudinea. Specialiștii nu au stabilit cu precizie când ar putea fi depășit punctul de basculare și nici dacă un colaps complet este inevitabil în acest secol. Unele cercetări indică un risc mai mare decât se credea, în timp ce alte analize consideră că o prăbușire totală înainte de 2100 rămâne improbabilă. Tocmai de aceea miza este timpul: dacă destabilizarea ar deveni ireversibilă, măsurile luate abia după apariția efectelor ar veni, cel mai probabil, prea târziu.
Sursă text și foto: Brașov TV — articolul original