Pantalonii scurți și maieurile par alegerea firească pentru un zbor spre o destinație de vacanță. Totuși, ideea că ar fi bine să-ți acoperi pielea în avion circulă tot mai des, inclusiv printre cei care lucrează în cabină. Argumentul e simplu: scaunele, cotierele și măsuțele sunt atinse zilnic de sute de oameni și nu sunt dezinfectate complet după fiecare cursă. Iar unele bacterii rezistă pe aceste materiale mult mai mult decât ne-am aștepta. Asta nu înseamnă că un zbor în tricou te îmbolnăvește. Înseamnă doar că un strat de haine între piele și tapițerie este o precauție ieftină.
Cele mai des citate cifre vin de la cercetătorii Universității Auburn din Statele Unite, care au vrut să afle cât rezistă două bacterii periculoase pe materialele folosite în avioane. Au testat șase suprafețe: cotiere din cauciuc, măsuțe din plastic, țesătura buzunarului de pe spătar, jaluzele din plastic, tapițeria scaunului și butonul metalic din toaletă. Le-au sterilizat, apoi le-au contaminat cu Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (MRSA) și cu Escherichia coli O157:H7. Testele au avut loc la circa 24 de grade Celsius și 18% umiditate, adică în condiții apropiate de cele din cabină. Rezultatele pentru MRSA arată diferențe mari între materiale. Pe țesătura buzunarului de pe spătar, bacteria a rămas viabilă 168 de ore, adică o săptămână întreagă. Pe măsuța rabatabilă a rezistat până la 72 de ore, iar pe butonul din toaletă până la 48.
Explicația stă în structura materialului. Țesăturile și cauciucul sunt poroase și pline de adâncituri în care microorganismele se adăpostesc și supraviețuiesc mai mult. Metalul și unele tipuri de plastic sunt netede, așa că bacteriile rezistă mai puțin pe ele. Paradoxul e că buzunarul de pe spătar, unde pasagerii își pun telefonul, șervețelele sau pașaportul, pare mai problematic decât butonul din toaletă, deși instinctul ne spune contrariul.
Aici trebuie făcută o nuanță pe care titlurile alarmiste o sar de obicei. O bacterie care supraviețuiește pe o suprafață nu ajunge automat pe pielea cuiva. Chiar dacă ajunge, asta nu înseamnă că persoana se îmbolnăvește. Cercetătorii de la Auburn au studiat și transferul pe piele, folosind un model de piele de porc aplicat pe materialele testate. Pentru ca transferul să devină infecție e nevoie de mai multe condiții: o cantitate suficientă de microorganisme și o cale de intrare în organism, cum ar fi o rană, o zgârietură sau mâna dusă la gură ori la ochi. Pielea intactă rămâne o barieră eficientă.
Nici afirmația că avioanele nu se curăță între zboruri nu e corectă. Curățenia depinde de timpul petrecut la sol și de regulile fiecărei companii. La escalele scurte, prioritatea este scoaterea gunoiului și pregătirea rapidă a cabinei. Ștergerea măsuțelor și a cotierelor se face în funcție de câte minute sunt disponibile. Aspirarea scaunelor textile și curățarea celor din piele intră de regulă în operațiunile mai ample, iar noaptea se lucrează mai temeinic. Presiunea de a scurta timpul de întoarcere a aeronavei, esențială pentru rentabilitatea companiilor, mai ales a celor low-cost, lasă însă puțin loc pentru dezinfectarea fiecărei suprafețe după fiecare pasager.
O analiză sistematică a cercetărilor despre microorganismele din aeronave confirmă că scaunele, măsuțele, cotierele și suprafețele din toalete pot fi contaminate. Concluzia practică nu cere panică, ci câteva obiceiuri de bun-simț. Poți purta pantaloni lungi și mâneci care acoperă brațele, mai ales dacă ai tăieturi sau iritații pe piele. Poți șterge măsuța cu un șervețel dezinfectant înainte să-ți pui mâncarea pe ea. Buzunarul de pe spătar e bine să rămână gol. Iar mâinile trebuie spălate sau dezinfectate înainte de masă.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original