Un cuvânt înregistrat în dicționarul normativ al limbii române nu face automat parte din vorbirea de zi cu zi, susține Anton Kovacs. Punctul lui de plecare este forma „supat”, pe care o găsește în DOOM, dar pe care spune că nu a auzit-o și nu a citit-o niciodată în cei 68 de ani de când vorbește românește.
Kovacs recunoaște el însuși limitele argumentului. Faptul că a ocolit un cuvânt toată viața nu dovedește că acesta nu există. Distincția pe care o face este alta: între ce acceptă o lucrare normativă și ce folosesc de fapt vorbitorii. Un dicționar ne spune ceva despre statutul lingvistic al unei forme, dar nu și cât de frecventă sau cât de familiară este ea în limbajul de astăzi.
Pentru a-și susține ideea, autorul apelează la comparații din afara lingvisticii. Într-un sistem formal, de pildă în matematică, o demonstrație poate fi perfect riguroasă fără ca rezultatul ei să dovedească existența fizică a obiectului imaginat. În același spirit, el amintește că pisica din exemplul mecanicii cuantice nu este, în sens cotidian, „moartă și vie în același timp”: exemplul servește doar la evidențierea unei probleme de interpretare. Tot așa, cine rezolvă ecuații complicate nu știe neapărat să conducă o țară, pentru că aceasta cere judecată practică, înțelegerea oamenilor, experiență și asumarea consecințelor, nu doar rigoare și abstractizare.
Concluzia lui este că dicționarul nu poate fi autoritatea supremă asupra limbii. Limba, scrie Kovacs, nu a fost inventată într-un birou și apoi predată populației sub formă de instrucțiuni, ci s-a format și se schimbă prin felul în care o folosește comunitatea vorbitorilor. Dicționarele și gramaticile încearcă s-o surprindă și s-o organizeze, dar nu înlocuiesc contactul direct cu limba vie.
Textul se încheie cu o observație tăioasă: uneori experții nu sunt întotdeauna chiar atât de experți. Kovacs nu contestă utilitatea lucrărilor normative și nu cere renunțarea la ele. Cere doar ca autoritatea lor să fie cântărită și prin ce se vorbește și se scrie efectiv.
Sursă text și foto: Info Timișoara — articolul original