Alexandru Rogobete cere public plecarea imediată a lui Horațiu Moldovan de la conducerea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Disputa pornește de la o întrebare care atinge direct spitalele din țară: după ce criterii ar trebui finanțate? Rogobete susține că noul program de guvernare continuă o „viziune falimentară”, în care performanța unui spital se măsoară mai ales prin gradul de ocupare a paturilor și prin volumul serviciilor raportate. Principalele expuse ar fi unitățile mici, care ar putea pierde treptat bani, personal și, până la urmă, dreptul de a mai exista.
Argumentul lui este formulat direct: „Un spital nu este un hotel, iar gradul de ocupare al paturilor nu reprezintă performanța medicală.” Rogobete spune că un pat liber nu înseamnă automat risipă. Poate fi rezerva de care un spital are nevoie la un accident cu multe victime, la o urgență neașteptată sau într-un sezon cu mulți pacienți. Un spital dintr-o localitate mică poate avea o ocupare modestă și totuși să fie singurul punct de acces la îngrijire pentru o comunitate întreagă. Pentru a evalua un spital, el propune alte criterii: rezultatele tratamentelor, accesul pacienților, siguranța lor, complexitatea cazurilor și calitatea actului medical.
Cea mai gravă acuzație privește efectul în lanț al unei finanțări legate prea strâns de activitate. Rogobete îl descrie ca pe un cerc: mai puțini pacienți aduc mai puțini bani, cu mai puțini bani pleacă personalul, fără personal scad serviciile, iar la final chiar această scădere devine argumentul pentru închiderea spitalului. Pe lângă asta, el spune că documentul guvernamental nu dă niciun răspuns concret pentru cei care lucrează în spitale. Enumeră întrebările rămase deschise: protejarea veniturilor medicilor și asistenților, plata și reorganizarea gărzilor, păstrarea personalului, specialitățile unde lipsesc medici și tinerii care termină rezidențiatul.
Conflictul are și o parte mai greu de explicat. Reformele promovate de Ministerul Sănătății în 2026 prevedeau și ele adaptarea numărului de paturi la nevoile populației, mai multe servicii în ambulatoriu și în spitalizarea de zi, plus schimbări în finanțarea spitalelor. Ministerul spunea atunci că scopul este folosirea mai eficientă a resurselor, fără ca pacienții să piardă accesul la îngrijire. Diferența dintre acea direcție și ce critică acum Rogobete stă în accent. Una este să reorganizezi paturile pe baza unor nevoi reale, alta este să faci din ocuparea lor criteriul principal după care se împart banii. Linia dintre cele două e subțire, iar cine controlează regulile de contractare are un cuvânt greu de spus.
De aici vine și miza atacului personal. CNAS nu doar administrează fondul de sănătate, ci stabilește concret cum ajung banii la spitale. Rogobete vorbește despre „aceeași gândire de tăieri, ambalată într-un program nou” și afirmă că, în opinia sa, Moldovan „a pus sistemul de sănătate pe butuci”. Tonul arată că nu mai e vorba de o simplă neînțelegere tehnică, ci de o ruptură deschisă. Președintele CNAS nu a răspuns public acuzațiilor. De reacția guvernului depinde dacă solicitarea rămâne o declarație de presă sau devine un test politic real. Tot de ea depinde dacă prevederile despre finanțarea spitalelor mai pot fi modificate înainte să ajungă în regulile aplicate efectiv.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original