Companiile care le dau angajaților acces liber la cele mai performante modele de inteligență artificială riscă să plătească prețuri de top pentru sarcini pe care le-ar rezolva la fel de bine un instrument mult mai ieftin. Avertismentul vine din zona IT, unde tot mai mulți specialiști constată că inteligența artificială, adoptată fără o strategie, nu reduce cheltuielile, ci le umflă. „Un lucru pe care îl fac companiile azi este să bată cuie cu ciocane hidraulice”, a spus Bogdan Tudor, fondator și CEO al Startech, invitat la ZF Live.
Problema e simplă și, tocmai de aceea, ușor de trecut cu vederea. Când nu există o platformă internă care să decidă ce model primește fiecare cerere, un angajat care vrea să afle cum face un tabel în Excel sau cum aranjează un document în Word ajunge să folosească același model scump pe care firma îl plătește pentru analize complexe. Luată separat, o astfel de interogare pare nesemnificativă. Înmulțită cu sute de angajați și cu fiecare zi lucrătoare, diferența se vede în buget, iar specialiștii spun că nu e una marginală.
Tudor a povestit cazul unei instituții cu care Startech a început să lucreze la începutul anului. Angajații de acolo foloseau diverse modele AI practic după bunul plac. Soluția a fost un model AI local, cu o interfață unică prin care trec toate cererile. Acestea sunt anonimizate, trimise securizat și direcționate către modelul potrivit pentru fiecare sarcină. Potrivit lui Tudor, atunci când totul trece printr-un singur punct de control, costurile scad. Firma sa aplică aceeași logică și intern: pentru întrebările obișnuite de birou nu apelează la modele de vârf precum GPT 6 Astra sau Fable 5.1, ci la un model de bază. Rezultatul, spune el, este o reducere a costurilor de aproximativ 12 ori, pe lângă un control mai bun asupra datelor.
Dincolo de economii, miza reală este controlul. Un angajat care copiază documente interne într-un chatbot public, pe contul personal, e o breșă de securitate pe care multe organizații nici nu o monitorizează. Centralizarea cererilor rezolvă două probleme deodată, costul și scurgerea de informații, și de aceea e probabil ca tot mai multe firme să ajungă la astfel de arhitecturi pe măsură ce facturile pentru AI încep să conteze în bilanț. Momentul nu e întâmplător: în plină perioadă de incertitudine economică, cu finanțare tot mai scumpă, bugetele de tehnologie sunt privite cu mai multă atenție decât în anii de entuziasm.
Lecția e valabilă și pentru mediul de afaceri din județul Sibiu, unde industria construită în jurul investitorilor germani e obișnuită să măsoare eficiența la fiecare pas al producției. Aceeași disciplină ar trebui aplicată și inteligenței artificiale. Tudor spune că există deja companii care au înțeles asta și integrează AI-ul direct în sistemele proprii. Pentru celelalte, întrebarea nu mai este dacă să folosească inteligența artificială, ci cât îi costă s-o folosească fără un plan.
Sursă text și foto: Ziarul Financiar — articolul original