Legătura dintre timpul petrecut în fața ecranelor și depresia sau anxietatea adolescenților nu este o simplă relație de cauză-efect, ci depinde în mare măsură de factori genetici. Concluzia aparține unui studiu al Institutului Karolinska din Suedia, publicat în revista Nature Human Behaviour.
Rezultatul contează pentru că dezbaterea publică merge de ani buni pe o schemă simplă: mai mult timp online înseamnă mai multă suferință psihică. Cercetătorii suedezi sugerează că lucrurile sunt mai complicate. O parte din asocierea observată între ecrane și problemele emoționale ar putea veni din predispoziții moștenite, care influențează atât comportamentul online, cât și vulnerabilitatea la depresie și anxietate.
Ce înseamnă asta în practică? Studiul nu spune că ecranele sunt inofensive și nici că părinții ar trebui să renunțe la orice limită. Spune însă că a scoate telefonul din mâna unui adolescent nu rezolvă, de unul singur, o problemă care are rădăcini mai adânci. Un tânăr cu o vulnerabilitate genetică la depresie poate petrece mai mult timp online tocmai pentru că se simte rău, iar atunci ecranul este mai degrabă un simptom decât o cauză.
Pentru școli, familii și autorități, care discută tot mai des restricții privind telefoanele și rețelele sociale, concluzia este o invitație la prudență. Măsurile care vizează doar timpul petrecut online riscă să rateze miza reală, adică depistarea timpurie a problemelor psihice și accesul la sprijin de specialitate. Textul disponibil al sursei nu detaliază metoda și numerele cercetării, așa că dimensiunea exactă a influenței genetice rămâne de văzut în lucrarea publicată în Nature Human Behaviour.
Sursă text și foto: InfoMureș — articolul original