Nu există o chiuvetă de bucătărie bună la toate capitolele: alegerea depinde de ce faci cel mai des la spălat și de ce defect poți tolera mai ușor. Materialul decide cât de repede apar zgârieturi sau pete, iar tipul de montaj schimbă felul în care cureți blatul zi de zi. Pentru cei din Cluj și din împrejurimi care se gândesc la o renovare a bucătăriei, merită făcută această alegere înainte de comanda mobilierului, nu după.
Inoxul rămâne soluția cea mai practică pentru cine gătește mult și lasă în chiuvetă oale, tigăi sau tăvi grele. Nu este poros, rezistă la coroziune și nu se sperie de schimbările de temperatură. Dezavantajul: se zgârie în timp, iar apa și calcarul se văd repede, mai ales pe finisajele lucioase. Contează și grosimea tablei, pentru că o cuvă din inox mai gros e mai rigidă și vibrează mai puțin.
Chiuvetele din particule minerale legate cu rășini aleg altă cale. Suprafața lor ascunde mai bine zgârieturile fine, iar paleta de culori e largă, ceea ce ajută dacă vrei ca zona de spălare să continue vizual un blat negru, gri sau bej. Cer însă curățare regulată: pe modelele închise se văd depunerile albe de calcar, iar pe cele deschise anumite pete se observă mai ușor.
Ceramica are o suprafață netedă, ușor de curățat, care rezistă la temperaturi mari și nu reține petele, deci se descurcă bine cu sosul de roșii sau cu alte ingrediente care colorează. Are însă două puncte slabe: un obiect greu scăpat de la înălțime poate ciobi sau fisura cuva, iar greutatea mare cere un corp de mobilier care s-o poată susține.
La montaj, diferențele se simt mai ales la ștersul blatului. Chiuveta montată pe blat stă într-un decupaj, cu marginea sprijinită deasupra, și e varianta comodă la înlocuirea unui model vechi, dar în jurul marginii se pot aduna apă și depuneri. La montajul încastrat, marginea ajunge aproximativ la nivelul blatului, deci firimiturile și apa se împing direct în cuvă; în schimb, decupajul trebuie făcut foarte precis. Chiuveta montată sub blat lasă marginea blatului la vedere și permite același gest, însă nu merge pe orice suprafață: piatra naturală, cuarțul compozit și alte materiale compacte sunt potrivite, spre deosebire de blaturile sensibile la apă, cum sunt unele variante din PAL.
Bateria se alege în funcție de cuvă. Se verifică întâi adâncimea, dar nu trebuie neapărat cea mai înaltă baterie: important e ca jetul să cadă aproape de centrul cuvei, nu lângă margine. Apoi contează lungimea pipei, iar pentru o cuvă mare sau pentru două cuve, o pipă pivotantă oferă mai multă libertate de mișcare.
Sursă text și foto: Informația de Cluj — articolul original