Obeliscul Carolina, cel mai vechi monument al Clujului dacă lăsăm deoparte un soclu, a împlinit duminică, 4 octombrie, 195 de ani de la dezvelire. Ridicat în 1831, a fost primul monument laic din oraș și a rămas, prin vechime, un reper al memoriei urbane, chiar dacă astăzi puțini clujeni îi cunosc povestea. Inițial, stătea în ceea ce este acum Piața Unirii; după mai bine de șase decenii a fost mutat în Piața Muzeului.
Monumentul a fost gândit ca amintire a vizitei împăratului Francisc I și a împărătesei Carolina Augusta în Transilvania, în august 1817. Cuplul imperial a stat la Cluj între 18 și 27 august, într-un moment greu pentru Imperiul Habsburgic, după războaiele napoleoniene. Împăratul a participat la sărbătorile dedicate Sfântului Ștefan și la ședința Dietei și a vizitat instituții ale orașului, printre care spitalul orășenesc. Găzduirea a fost asigurată la palatul guvernatorului Bánffy.
Ideea unei coloane comemorative i-a aparținut judelui primar Sámuel Páll. Pe 1 mai 1818, consiliul orașului a trimis Guberniului Transilvaniei și curții imperiale cinci proiecte, legate de numele profesorului de desen Sámuel Nagy și al meșterului constructor György Winkler. Pentru piatră au fost angajați clujenii Mihály și Antal Schindler, iar partea decorativă i-a revenit lui Nagy.
Obstacolul a fost unul cât se poate de prozaic: lipsa banilor. Lucrările au mers încet, iar monumentul a întârziat ani buni. Proiectul a fost salvat de procurorul orașului, Imre Topler, cunoscut și ca orator, care s-a angajat să completeze fondurile și să conducă finalizarea. Topler a modificat și concepția artistică: vulturii de piatră au fost refăcuți, portretele cuplului imperial au fost comandate la Viena, iar reliefurile cu momente din vizită i-au fost încredințate sculptorului vienez Josef Klieber, profesor la Academia de Arte. Klieber a lucrat la Cluj și s-a întors la Viena în septembrie 1831, înainte de inaugurare.
După mai bine de un deceniu de la primele demersuri, obeliscul a fost dezvelit pe 4 octombrie 1831, chiar de ziua onomastică a împăratului Francisc. O relatare reprodusă ulterior de istoricul presei ardelene Lajos Ürmössy spune că monumentul fusese așezat în mijlocul Pieței Mari a Clujului. Povestea lui arată cât de mult poate depinde un simbol public de bani și de insistența unui singur om, nu doar de gestul oficial care îl declanșează.
Sursă text și foto: Actual de Cluj — articolul original