Școala din Mugești, un cătun care ține de orașul Cugir, nu mai are niciun elev începând din acest an școlar și a intrat în conservare. Ultimii doi copii care mai învățau acolo au fost mutați la o școală mai mare dintr-o comună vecină. Dan Cherecheș, inspector școlar general adjunct, a confirmat informația. E doar o unitate mică, dar închiderea ei arată cât de repede se golesc satele de munte.
O școală cu doi elevi funcționa oricum la limită. Clasele simultane, cu copii de vârste diferite în aceeași sală, și lipsa colegilor de joacă îi fac pe mulți părinți să aleagă o școală mai mare, chiar dacă asta înseamnă drum zilnic. Așa că decizia familiilor e ușor de înțeles. Pentru comunitate însă, pierderea contează mult: într-un cătun izolat, școala era adesea ultima instituție care mai aducea viață în sat.
Conservarea nu e totuna cu desființarea. Clădirea rămâne în patrimoniul unității administrative, iar școala ar putea fi redeschisă dacă în zonă apar din nou copii de vârstă școlară. Numai că, în locuri ca Mugești, astfel de reveniri sunt rare. Tinerii pleacă spre oraș sau în străinătate, iar populația care rămâne e tot mai îmbătrânită.
Mugești nu e un caz izolat în județul Alba și nici în restul țării. Scăderea numărului de copii din mediul rural a dus în ultimii ani la comasarea sau suspendarea multor școli mici. Discuția de fond rămâne aceeași: dacă elevii din cătunele greu accesibile au transport sigur și constant până la noile școli. Fără el, drumul zilnic poate cântări mai greu decât avantajele unei clase mai mari.
Sursă text și foto: Alba24 — articolul original