Ministrul de Externe, Oana Țoiu, a încercat la New York să explice publicului american de ce parteneriatul cu România nu mai poate fi tratat ca o simplă afacere de la care Washingtonul se poate retrage oricând. Folosind o comparație din bucătărie, șefa diplomației române a spus că interesele economice și cele de securitate ale celor două țări s-au amestecat atât de mult încât seamănă cu un milkshake: odată făcut, „nu există nicio modalitate de a scoate căpșunile” înapoi din rețetă. Mesajul are o țintă clară. Administrația americană își reevaluează angajamentele din Europa, iar Bucureștiul vrea să arate că o prezență americană în România aduce foloase și Statelor Unite, nu doar României.
Țoiu a vorbit în marja Adunării Generale ONU, la o dezbatere organizată de Council on Foreign Relations, unul dintre cele mai influente centre de analiză de politică externă din SUA. Lângă ea s-a aflat vicepremierul polonez Radosław Sikorski, care a comparat relația transatlantică cu o căsnicie. Ministrul român a preluat metafora și a spus că, în cazul României, „dragostea este încă acolo”. A adăugat însă că Bucureștiul își dorește mai mult: ca partenerii din această căsnicie să poată cumpăra împreună „o casă mai mare”. Altfel spus, România nu vrea doar să păstreze relația, ci să o extindă.
Ca să arate ce înseamnă concret această relație, Țoiu a enumerat elementele cu greutate: prezența militară americană în România, investițiile de ordinul miliardelor planificate la baza Mihail Kogălniceanu, pe care a numit-o una dintre cele mai mari din Europa, scutul antirachetă de la Deveselu și cooperarea cu SUA pentru apărarea împotriva unor posibile atacuri iraniene. A insistat însă asupra unui aspect pe care Washingtonul l-ar putea trece cu vederea. Potrivit ministrului, încrederea construită în acest proces ajută și Statele Unite să-și proiecteze puterea și contribuie la securitatea americană. Nu este o întâmplare că insistă pe acest punct. Discuțiile de la Washington despre reducerea trupelor de pe flancul estic au pus Bucureștiul în postura de a-și justifica valoarea strategică în termeni pe care o administrație axată pe interesul național american îi poate accepta.
A doua parte a intervenției s-a adresat direct alegătorului american. Țoiu a spus că preocupările oamenilor sunt, în SUA ca peste tot în lume, calitatea vieții, costul traiului, prețul energiei, salariile, securitatea și accesul la servicii publice. Argumentul ei a fost că politica externă și investițiile strategice influențează exact aceste lucruri, chiar dacă legătura nu se vede imediat. Ministrul a recunoscut că legătura este greu de explicat în dezbaterea politică. A susținut totuși că ceea ce se construiește pe plan internațional ajunge să se simtă în presiunea zilnică asupra familiilor și companiilor.
Abordarea spune multe despre felul în care diplomațiile est-europene încearcă să se adapteze. Argumentele despre valori comune și solidaritate aliată nu mai sunt suficiente la Washington. Acum contează mai mult calculul de cost și beneficiu. Rămâne de văzut dacă explicația cu milkshake-ul va conta la Washington. Deciziile despre bazele militare și prezența trupelor se iau acolo, iar partenerii europeni nu pot decât să pledeze pentru varianta pe care o preferă.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original