România are opt zile până la un verdict care îi poate schimba costul banilor pentru ani de zile. Pe 2 octombrie, S&P Global Ratings anunță dacă păstrează ratingul suveran al țării la BBB-, ultima treaptă din categoria recomandată pentru investiții. Dacă agenția coboară ratingul cu o singură treaptă, România ajunge în zona „junk”, adică a datoriilor considerate speculative. Economiștii avertizează că efectele nu s-ar opri la finanțarea statului. Ar ajunge, pe rând, la bugetul public, la bănci și la veniturile oamenilor.
Mecanismul e simplu, iar tocmai de aceea e periculos. Mulți investitori instituționali, de la fonduri de pensii la administratori de active din străinătate, au voie să cumpere doar obligațiuni cu rating investițional. Pentru ei, o retrogradare înseamnă că trebuie să vândă titlurile românești. Cererea pentru datoria României ar scădea, iar statul ar plăti dobânzi mai mari tocmai acum, când are nevoie de sume uriașe ca să acopere deficitul bugetar, unul dintre cele mai mari din Uniunea Europeană în ultimii ani. Fiecare punct procentual în plus la dobânda datoriei publice înseamnă bani care nu mai merg în investiții, salarii sau pensii.
De aici vine „bulgărele” de care vorbesc analiștii. Dacă împrumuturile statului se scumpesc, bugetul are mai puțin loc pentru majorarea pensiilor și a salariilor din sectorul public. Guvernul poate ajunge să ia noi măsuri de austeritate sau să crească taxele. Presiunea s-ar vedea și pe cursul leului, iar un leu mai slab înseamnă importuri mai scumpe și inflație mai greu de coborât. Pentru cei care au credite cu dobândă variabilă, o dobândă de politică monetară menținută sus mai mult timp s-ar vedea direct în rata lunară.
Decizia nu vine din senin. Agențiile de rating avertizează de mult timp că derapajul fiscal al României nu poate continua la nesfârșit. Autoritățile au răspuns cu promisiuni de consolidare și cu pachete de măsuri care au lovit deja puterea de cumpărare. Întrebarea pentru S&P nu mai e doar cât de mare este deficitul. Contează la fel de mult dacă agenția crede că planul de reducere a deficitului chiar va fi aplicat, dincolo de calendarul politic și de presiunea socială.
Chiar dacă ratingul rămâne neschimbat pe 2 octombrie, asta nu închide problema, doar mai câștigă timp. Contează la fel de mult perspectiva pe care o va atașa agenția calificativului și semnalele celorlalte două mari agenții, Fitch și Moody’s, ale căror evaluări sunt urmărite la fel de atent de piețe. Pentru România, ieșirea din zona de risc nu depinde de o singură decizie de rating. Depinde de capacitatea de a arăta, trimestru după trimestru, că cifrele bugetului se îndreaptă cu adevărat.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original