Un sat din Timiș ascunde, de peste șapte milenii, unul dintre cele mai spectaculoase monumente de spiritualitate ale Europei neolitice, iar duminică, 4 octombrie, Muzeul Național al Banatului invită publicul să-l vadă cu ochii lui. Între orele 10:00 și 17:00, la Parța, accesul este liber, iar arheologul dr. Dan Leopold Ciobotaru va explica cum a fost descoperit sanctuarul și ce poveste se citește din resturile lăsate acum 6.000 de ani de oamenii care l-au construit.
Evenimentul „Întâlniri la Parța — satul bănățean cu mister neolitic” nu se rezumă la vizita arheologică: localnicii pregătesc tururi prin sat, ateliere, bucate tradiționale și dansuri bănățene, astfel încât ziua îmbină cercetarea savantă cu atmosfera de comunitate rurală. Organizatorul este Visit Timișoara, iar finanțarea vine din proiectul Interreg Danube „People Powered Tourism”, cofinanțat de Uniunea Europeană — un indiciu că promovarea patrimoniului din Banat se face tot mai mult prin rețele europene de turism cultural.
Situată la aproximativ 15 kilometri sud de Timișoara, așezarea de la Parța a fost cercetată sistematic încă din anii ’70, iar în centrul ei arheologii au scos la lumină un edificiu de cult impresionant prin dimensiuni, datat în faza finală a Culturii Banatului, în mileniul VI î.Hr. Clădirea rectangulară, cu două încăperi, era făcută din lut, lemn și nuiele — materiale fragile care, paradoxal, s-au păstrat remarcabil de bine tocmai pentru că un incendiu a îngropat rapid întreaga structură, protejând astfel artefactele de trecerea timpului.
În încăperea principală a sanctuarului se afla o statuie monumentală a unei zeități duble: o figură feminină cu pântecul reliefat, simbol al fertilității, și una masculină purtând mască de taur, animal considerat sacru și asociat puterii. Altarul, tăvile de ofrande, vetrele portative și craniile depuse în nișe arată că aici aveau loc ritualuri complexe — sacrificii animale, depuneri de ofrande și ceremonii legate de regenerarea naturii.
Cel mai uluitor detaliu al sanctuarului rămâne însă dimensiunea lui astronomică: la echinocțiul de primăvară, lumina soarelui pătrundea printr-un orificiu construit special și cădea exact pe capul de taur al statuii, marcând simbolic începutul renașterii naturii — o dovadă a cât de rafinate erau cunoștințele despre ciclurile cerului ale comunităților neolitice din Banat.
Reconstituirea de astăzi a sanctuarului, administrată de Muzeul Național al Banatului, permite vizitatorilor să pătrundă fizic în acest spațiu vechi de peste 7.000 de ani, considerat una dintre cele mai importante expresii ale spiritualității preistorice din Europa — un motiv suficient pentru ca județul Timiș să rămână, și duminică, pe harta turismului cultural.
Sursă text și foto: Timiș Press — articolul original