O lingură de lemn pusă de-a curmezișul peste o oală care fierbe poate împiedica spuma să ajungă pe aragaz, dar doar pentru puțin timp. Trucul circulă de ani buni prin bucătăriile românești și are o explicație fizică. Totuși, nu face minuni: îți câștigă câteva clipe, nu te scutește de grija oalei lăsate pe foc.
Problema nu vine de la apa simplă, ci de la ce fierbi în ea. Pastele, orezul și cartofii eliberează amidon, iar acesta face bulele de vapori mai rezistente. În loc să se spargă la suprafață, bulele se adună într-un strat de spumă care urcă repede spre margine. Dacă focul e prea mare sau oala e plină aproape până sus, nu mai e nimic care să le oprească.
Aici intervine lingura. Lemnul e un material relativ uscat și se încălzește greu. Când spuma ajunge la el, bulele se sparg la contact, iar urcarea spumei se oprește pentru o vreme. De aici vine și limita trucului: cu cât lingura stă mai mult deasupra aburului, cu atât se încinge și se umezește mai tare, iar efectul scade. Dacă fierberea continuă la aceeași intensitate, apa ajunge până la urmă pe plită.
Ca să funcționeze cât mai bine, lingura trebuie pusă transversal, sprijinită pe ambele margini ale oalei, iar vasul nu trebuie umplut până sus. Cât de bine merge depinde de cât de tare e dat focul, de cantitatea de lichid și de cât amidon se eliberează din alimente.
Pe scurt, lingura de lemn e un ajutor bun pentru momentele în care ești ocupat cu altceva la câțiva pași de aragaz, nu un motiv să pleci din bucătărie. Cel mai sigur rămâne să dai focul mai mic după ce apa a început să fiarbă și să arunci din când în când o privire spre oală.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original