Dario Amodei a ajuns, în doar cinci ani, să conducă o companie care ar putea fi evaluată la 2.000 de miliarde de dolari la listarea la bursă, programată pentru această toamnă. Directorul general al Anthropic, în vârstă de 43 de ani, a devenit astfel cel mai urmărit șef din industria inteligenței artificiale. Totuși, nici investitorii, nici Casa Albă și nici foștii lui colegi nu cad de acord asupra unui lucru simplu: ce îl motivează de fapt. Agenția AFP îl descrie ca pe o enigmă, iar portretul care se conturează din mărturiile celor care l-au cunoscut îi dă dreptate.
Laudele vin și din locuri neașteptate. Alex Karp, șeful companiei Palantir, cunoscut pentru stilul său excentric, îl numește deja „una dintre marile legende ale tehnologiei și ale lumii afacerilor”. Stephen Henriques, cercetător la Universitatea Yale, îl așază printre cei mai vizibili lideri ai momentului, alături de Sam Altman. În afara sectorului tech, îl compară cu Jamie Dimon de la JPMorgan Chase și cu Bernard Arnault de la LVMH. Contrastul de imagine e puternic: părul ciufulit, ochelarii rotunzi și puloverele cu decolteu în V nu au nimic în comun cu imaginea clasică a magnatului.
Celebritatea vine însă la pachet cu frecușuri. Avertismentele lui Amodei despre pericolele IA pentru umanitate îi irită pe o parte dintre marii investitori de capital de risc, dar și pe Donald Trump și pe cei din jurul său, care le consideră alarmiste. Episodul care a nedumerit cel mai mult a avut loc în martie. Atunci, Amodei a intrat în conflict cu guvernul american ca să blocheze anumite utilizări militare și de securitate ale tehnologiei Anthropic, deși risca să piardă totul. Pentru un șef de companie aflat la câteva luni de o listare istorică, o astfel de decizie are greutate. Fie arată convingeri reale, fie un calcul pe termen lung: Anthropic s-a poziționat ca firma „responsabilă” a industriei.
Tocmai aici observatorii se despart în două tabere. Unii văd în el un umanist, preocupat sincer de felul în care IA va schimba societatea. Alții văd un strateg abil, care folosește temerile colective legate de această tehnologie în avantajul propriei companii. Listarea la bursă va face dilema și mai acută. Acționarii publici vor cere creștere, iar discursul despre prudență va fi pus la încercare de presiunea trimestrială a rezultatelor.
Nici trecutul academic nu oferă un răspuns clar. Michael Berry, care i-a coordonat teza la Princeton la sfârșitul anilor 2000, își amintește de un „idealist”. Era un student care a trecut de la fizică la biologie pentru doctorat ca să obțină cunoștințe și instrumente cu care să poată trata boli. Olivier Marre, care a lucrat cu el la Princeton la un dispozitiv de analiză a retinei și conduce astăzi cercetări la INSERM, nuanțează portretul. Spune că nu a remarcat la Amodei o căutare morală sau etică ieșită din comun, ci mai degrabă o ambiție de a reuși și de a fi recunoscut, „dar nu într-un mod excesiv sau anormal”.
Oricare dintre aceste versiuni ar fi mai aproape de adevăr, miza depășește persoana lui Amodei. Pe măsură ce IA devine o chestiune de securitate națională și de putere economică, convingerile câtorva directori din Silicon Valley contează tot mai mult. Felul în care Amodei va împăca principiile declarate cu cerințele pieței și ale Washingtonului va spune multe despre direcția întregii industrii.
Sursă text și foto: G4Media — articolul original