Peste trei săptămâni, în noaptea de sâmbătă spre duminică, 24 spre 25 octombrie, România trece la ora de iarnă. La ora 4:00 dimineața ceasurile se dau înapoi la 3:00, așa că noaptea respectivă are practic 25 de ore. Câștigul imediat e o oră în plus de somn. Prețul se plătește în săptămânile care urmează: dimineți mai luminoase, dar seri în care întunericul vine cu o oră mai devreme decât eram obișnuiți.
Pentru majoritatea oamenilor, schimbarea se face singură. Telefoanele, calculatoarele și ceasurile conectate la internet se actualizează automat. Ceasurile analogice, cele din mașină sau aparatele mai vechi trebuie însă potrivite manual. Regula e aceeași în fiecare an: trecem la ora de iarnă în ultima duminică din octombrie și revenim la ora de vară în ultima duminică din martie. Tehnic, „ora de iarnă” nici nu e o oră specială. E ora standard. Ora de vară este cea „artificială”, cu o oră înaintea ei. Dacă ceasul arată 8:00 înainte de schimbare, după aceea va arăta 7:00.
Mulți uită că ziua nu se scurtează din cauza ceasului. Soarele răsare și apune exact când ar fi făcut-o oricum. Se schimbă doar ora oficială la care se întâmplă asta, deci felul în care lumina zilei se așază peste programul nostru. Un apus care până acum venea în jurul orei 18:00 va veni pe la 17:00. Pentru cine iese de la birou la cinci sau șase, asta înseamnă că drumul spre casă se face pe întuneric. Senzația se adaugă scurtării firești a zilelor spre solstițiul de iarnă, iar de aici vine impresia că toamna „se strică” brusc după ultima duminică din octombrie.
Dintre cele două schimbări anuale, cea din toamnă e considerată mai blândă pentru organism, pentru că primim o oră în loc să pierdem una. Totuși, ceasul biologic nu se ia după cel de pe perete, ci în principal după lumină. Unii oameni au nevoie de câteva zile până când ora de culcare și cea de trezire se potrivesc din nou cu senzația naturală de somn. Cei mai afectați sunt de obicei copiii mici și cei cu program strict, care nu se pot adapta treptat.
Rămâne întrebarea de fond: mai are rost tot acest ritual? Ora de vară a fost gândită ca o folosire mai bună a luminii naturale în după-amiezile și serile de vară și, în timp, ca o modalitate de a economisi energie. Studiile au pus însă de multe ori la îndoială economiile reale. Efectele diferă de la o țară la alta, în funcție de climă, de stilul de viață și de felul în care se consumă energia. Parlamentul European a votat încă din 2019 pentru renunțarea la schimbarea orei, dar statele membre nu s-au înțeles nici până azi asupra orei pe care să o păstreze definitiv. Până se rupe acest blocaj, românii, ca restul europenilor, vor continua să-și mute ceasurile de două ori pe an.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original