Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Sursa: magnific. com Sistemele automate de frânare și stabilitate întâlnite pe generațiile moderne de electrostivuitoare urmăresc anumiți parametri (precum viteza de deplasare, unghiul de virare, înălțimea de ridicare sau poziția catargului) și pot interveni când combinația dintre acești factori se apropie de o zonă nesigură.
ATENȚIE, NU înseamnă că utilajul nu se poate răsturna și nici că poți ignora regulile de manipulare! Înseamnă că între acțiunea ta și comportamentul mecanic al electrostivuitorului apare un nivel suplimentar de control, capabil să reducă unele dintre variațiile bruște care pot destabiliza atât utilajul, cât și marfa. Sistemele electronice de stabilitate sunt utile, dar orice electrostivuitor reprezintă un ansamblu format din două corpuri: utilajul și marfa, fiecare cu propriul centru de greutate.
Atunci când ridici un palet apare un centru de greutate combinat, iar poziția acestuia se mută în funcție de greutatea mărfii, distanța acesteia față de partea verticală a furcilor, înălțimea de ridicare, înclinarea catargului și mișcările electrostivuitorului. Această logică este cunoscută drept ” triunghiul stabilității ”; la majoritatea stivuitoarelor contrabalansate, cele două puncte de contact ale roților motoare și punctul de pivotare al punții directoare pot fi reprezentate ca un triunghi imaginar, iar cât timp linia de acțiune a centrului de greutate combinat rămâne în interiorul acestei suprafețe, utilajul își păstrează stabilitatea. Dacă centrul de greutate se deplasează în afara limitelor poate apărea răsturnarea.
Dacă transporți un palet greu cu furcile coborâte aproape de sol, centrul de greutate al ansamblului rămâne relativ jos, iar electrostivuitorul are o rezervă de stabilitate mai bună. Dacă ridici aceeași marfă la câțiva metri și începi apoi să virezi, situația se schimbă – centrul de greutate este mai sus, iar forța laterală produsă în viraj îl poate deplasa spre marginea zonei de stabilitate. De aceea, două manevre executate cu aceeași viteză au niveluri de risc diferite.
Frâna are exclusiv rol de siguranță: dacă apare un obstacol reduci viteza și oprești electrostivuitorul. Fizica sarcinii face lucrurile mai complicate – în timp ce utilajul încetinește, marfa tinde să își păstreze mișcarea, cu cât decelerația este mai puternică, cu atât transferul dinamic al greutății devine mai pronunțat. Dacă transporți un palet de 1.
200 kg și frânezi brutal în timp ce furcile se află mai sus decât ar trebui pentru deplasare, masa nu devine mai mare, dar asupra ansamblului apar forțe dinamice suplimentare. Dacă paletul nu este stabil, marfa se poate deplasa, poate aluneca sau poate modifica poziția centrului de greutate. Dacă sarcina era deja aproape de limita de capacitate, această variație poate reduce drastic marja de siguranță.
Un sistem de frânare controlată încearcă să facă decelerarea mai predictibilă. Pe anumite electrostivuitoare moderne, motorul electric participă la reducerea vitezei atunci când eliberezi accelerația, iar sistemul de comandă poate administra progresiv cuplul de frânare. Unele modele includ și frână automată de parcare, care împiedică deplasarea neintenționată a utilajului atunci când acesta este oprit.
Dacă deplasarea în linie dreaptă puneproblema stabilității longitudinale, virajul aduce în prim-plan stabilitatea laterală. Atunci când schimbi direcția, masa electrostivuitorului și a încărcăturii tinde să continue pe direcția inițială. Efectul devine mai puternic pe măsură ce crește viteza și poate fi amplificat considerabil dacă centrul de greutate al sarcinii este ridicat.
De aceea, un sistem automat de reducere a vitezei în viraje nu este doar un limitator care te obligă să conduci mai încet; sistemul urmărește unghiul de virare și adaptează viteza astfel încât să reducă forțele laterale exact atunci când configurația utilajului devine mai sensibilă.