Încercarea unui activist indigen de a-l trage la răspundere penală pe Regele Charles al III-lea pentru genocid s-a lovit de un nou zid în Australia. Curtea de Apel a respins demersul, iar asta lasă cazul aproape fără opțiuni în sistemul judiciar australian. Inițiatorul trebuie să aleagă acum între ultimul recurs posibil în țară și o mutare mult mai riscantă: să ducă disputa în fața instanțelor internaționale de la Haga.
Decizia nu surprinde pe nimeni care cunoaște arhitectura constituțională a Australiei. Charles al III-lea nu e doar monarhul britanic, ci și șeful de stat al Australiei, iar justiția se înfăptuiește, formal, în numele Coroanei. Să-l acuzi pe suveran în fața propriilor instanțe e, juridic vorbind, o contradicție greu de rezolvat. Puțini juriști se așteptau ca o curte australiană să-și asume un asemenea precedent, indiferent de cât de serioase sunt acuzațiile morale aduse colonizării.
Varianta de la Haga sună spectaculos, dar e plină de obstacole. Curtea Internațională de Justiție judecă doar dispute între state, nu acuzații aduse unor persoane. Curtea Penală Internațională poate judeca indivizi, însă o persoană fizică nu poate deschide direct un dosar acolo. Poate cel mult să trimită o sesizare procurorului, care decide singur dacă investighează. În plus, CPI are competență doar pentru faptele petrecute după intrarea în vigoare a Statutului de la Roma, în 2002. Asta lasă în afara ei tocmai perioada colonială, în care s-au petrecut cele mai grave abuzuri împotriva populațiilor aborigene.
Cu toate acestea, valoarea cazului ar putea fi mai degrabă politică decât juridică. Relația dintre comunitățile indigene și monarhie e tot mai tensionată. A ieșit la iveală spectaculos în octombrie 2024, când senatoarea Lidia Thorpe l-a confruntat public pe rege în Parlamentul de la Canberra, strigându-i că nu este regele lor. Fiecare respingere în instanță readuce în atenția publicului întrebări pe care Australia nu le-a închis: recunoașterea crimelor istorice, lipsa unui tratat cu popoarele aborigene și chiar viitorul monarhiei în țară, după eșecul referendumului republican din 1999.
Pe termen scurt, șansele ca regele să ajungă vreodată pe banca acuzaților sunt practic nule. Rămâne de văzut dacă activistul va merge până la capăt pe calea internă sau va alege calea simbolică a Hagăi. Cea din urmă nu promite un verdict, dar ar putea aduce exact ce urmăresc de fapt astfel de demersuri: vizibilitate internațională pentru o nedreptate pe care o consideră nerecunoscută.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original