Europa intră în sezonul rece cu depozitele de gaze la cel mai scăzut nivel din ultimii cel puțin 15 ani. Ca să le completeze, va trebui să liciteze pentru gaz natural lichefiat împotriva unor cumpărători asiatici care, spre deosebire de crizele trecute, par hotărâți să nu mai cedeze. Potrivit Financial Times, această concurență ar putea urca și mai mult prețurile GNL, care s-au dublat deja de la izbucnirea războiului din Iran și au ajuns la maximele ultimilor ani. Nota de plată ar ajunge, în final, la industria și la consumatorii europeni.
Miza nu stă atât în nivelul actual al prețurilor, încă departe de vârfurile din 2022, de după invazia rusă în Ucraina, cât în comportamentul pieței. În 2022, Europa a câștigat ușor licitațiile pentru încărcături: a plătit mai mult, iar economiile emergente din Asia s-au retras. De data aceasta, țările asiatice în curs de dezvoltare par dispuse să plătească în plus doar ca să evite penuria. Takayuki Ueda, directorul general al grupului Inpex, vorbește despre „o schimbare fundamentală pe piața gazelor”. Explicația e simplă: aceste state și-au redus deja consumul cât au putut după începutul conflictului din Iran, iar în unele dintre ele au existat întreruperi de curent. Nu mai au de unde tăia.
Nici Europa nu mai are prea mult spațiu de manevră. Cererea de gaze era deja scăzută înainte de războiul din Iran, iar reducerile de consum făcute în 2022 sunt în mare parte încă în vigoare. Analiștii Goldman Sachs trag de aici o concluzie incomodă: ca să mai elimine din cererea rămasă, prețurile ar trebui să crească mult. Anders Porsborg-Smith, partener la Boston Consulting Group, spune că o ciocnire între cele două piețe este „inevitabilă”.
Deocamdată, prețurile spot din Asia nu sunt suficient de mari cât să atragă încărcăturile care ar merge altfel spre Europa. Situația poate însă să se schimbe repede. Ar fi de ajuns ca China, cel mai mare importator de GNL al continentului, să revină la cumpărături după pauza de vară sau ca tarifele de transport maritim să scadă. Pentru a nu mai depinde de piața spot, mai multe state asiatice încheie acum contracte de livrare pe termen lung. Europenii sunt mai reticenți. Unii importatori spun că evită astfel de angajamente de teama noilor reguli europene, care îi obligă să măsoare și să raporteze emisiile de metan. Bruxelles-ul este presat să amâne aplicarea lor, iar dezbaterea arată o tensiune tot mai vizibilă între obiectivele climatice ale UE și securitatea energetică.
Prețul pe care îl va plăti Europa iarna aceasta depinde de mai mulți factori: cât de repede revine China pe piață, dacă UE amână regulile privind metanul și cum evoluează conflictul din Iran. Iar dacă aceștia merg în direcția greșită, și europenii, și asiaticii speră deocamdată la același lucru: o iarnă blândă.
Sursă text și foto: Ziarul Financiar — articolul original