Suedia nu are încă un nou guvern, iar variantele se împuținează. Lidera social-democrată Magdalena Andersson a renunțat la încercarea de a forma un guvern de stânga, după ce negocierile s-au împotmolit în incompatibilitatea dintre două partide de care avea nevoie: Partidul de Centru (C) și Partidul de Stânga (V), formațiune cu rădăcini comuniste. „Pe baza discuțiilor pe care le-am purtat, pot concluziona că, în situația actuală, nu îmi este posibil să formez un guvern”, a spus Andersson în fața presei. Eșecul ei nu deblochează însă nimic. Partidul de Centru, care deține balanța puterii în Riksdag, refuză orice aranjament care ar da influență fie stângii radicale, fie extremei drepte.
Mandatul trece acum la premierul în exercițiu, Ulf Kristersson, liderul Moderaților (M), al doilea partid ca mărime, cu 70 de mandate. Aritmetica nu îl ajută prea mult. Coaliția pe care a condus-o în ultimii patru ani, formată din conservatori, Democrații Suedezi (SD, dreapta populistă, cu 62 de mandate), creștin-democrați și liberali, strânge 173 de mandate. În Riksdagul de 349 de locuri, asta înseamnă că îi lipsesc exact voturile pe care doar centriștii i le-ar putea aduce.
Aici e nodul crizei. Partidul de Centru a făcut parte multă vreme din blocul de centru-dreapta, așa că un sprijin pentru Kristersson ar părea firesc. Numai că formațiunea condusă de Elisabeth Thand Ringqvist și-a construit identitatea recentă pe refuzul de a coopera cu Democrații Suedezi, partid care a susținut din afară guvernul de centru-dreapta și a obținut în schimb o influență considerabilă asupra politicilor de imigrație și justiție. Thand Ringqvist a pus aceeași condiție în ambele direcții: niciun guvern care să depindă de SD și niciunul care să depindă de Partidul de Stânga. Practic, a închis ambele uși.
Pentru Kristersson, calculul este delicat. Dacă îi dă Democraților Suedezi mai puțin, riscă să-și piardă cel mai mare aliat. Dacă le dă la fel de mult ca până acum, nu obține voturile centriștilor. Singura ieșire ar fi ca Partidul de Centru să accepte măcar să se abțină, lucru pe care declarațiile de până acum nu îl anunță. Oricum, Democrații Suedezi, al doilea partid ca forță din coaliția de dreapta, nu au niciun motiv să accepte un rol mai mic.
Dacă și această rundă eșuează, spectrul alegerilor anticipate devine real. Constituția suedeză prevede că, după patru voturi pierdute în parlament pentru desemnarea unui premier, se organizează un nou scrutin în termen de trei luni. Ar fi o premieră pentru Suedia din 1958 încoace. Nici în 2014, când guvernul Löfven a rămas fără buget, anticipatele anunțate nu au mai avut loc până la urmă. Tocmai de aceea, pentru toate partidele, amenințarea unor noi alegeri poate funcționa mai degrabă ca pârghie de negociere decât ca deznodământ dorit.
Sursă text și foto: G4Media — articolul original