Președintele american Donald Trump a respins propunerea prin care Iranul se oferea să redeschidă Strâmtoarea Ormuz în termen de șapte zile, iar piețele au reacționat imediat. Luni dimineață, în tranzacțiile europene, petrolul Brent a crescut cu peste 3% și a trecut de 107 dolari pe baril. WTI, referința americană, a urcat cu aproape 2%, peste pragul de 94 de dolari. Scumpirea a anulat rapid optimismul de vineri, când Brent coborâse cu peste 2% pe fondul speranțelor că se va ajunge la o detensionare.
Oferta Teheranului avea un preț ridicat. Iranul cerea încetarea ostilităților, ridicarea blocadei navale asupra porturilor sale și renunțarea la sancțiunile care îi afectează vânzările de petrol. Cerea și ca încetarea focului să includă Libanul. Ministrul de Externe Abbas Araghchi a prezentat un calendar precis: primele măsuri ar fi durat patru sau cinci zile, traficul prin strâmtoare s-ar fi reluat în a șasea zi, iar în a șaptea ar fi început negocierile cu Washingtonul, inclusiv pe tema programului nuclear. Practic, Iranul voia ca SUA să cedeze mai întâi pe mai multe fronturi, iar abia apoi să elibereze principala sa pârghie de presiune.
„Resping oferta lor”, a spus Trump. Ușa nu e însă complet închisă. Într-o declarație pentru Axios, liderul de la Casa Albă a spus că se așteaptă ca discuțiile să fie reluate și a observat că iranienii „vor să facă o înțelegere, dar nu este înțelegerea pe care vreau eu să o fac”. A adăugat că Teheranul „și-a supraestimat poziția”. Formularea indică o strategie de negociere clasică: Washingtonul respinge termenii, nu și dialogul. Potrivit Euronews, contactele indirecte, purtate prin intermediari, ar putea fi reluate chiar luni. Până când va apărea un semnal concret, piața petrolului va rămâne foarte sensibilă la orice declarație venită de la Washington sau Teheran.
Miza depășește cu mult prețul unui baril. Strâmtoarea Ormuz este una dintre cele mai importante rute pentru aprovizionarea globală cu energie, iar riscurile s-au extins deja în zona Mării Roșii. Astfel, două rute maritime esențiale sunt afectate simultan. Pentru economiile care importă energie, inclusiv cele europene, un petrol care se menține peste 100 de dolari înseamnă costuri mai mari la transport, în industrie și, până la urmă, la pompă.
Efectele s-au văzut imediat și pe piața obligațiunilor. Randamentul titlurilor de stat americane pe 10 ani a depășit temporar 5,21%, foarte aproape de cel mai ridicat nivel din 2007. Pe bursele asiatice, acțiunile au scăzut din cauza temerilor legate de inflație. Energia mai scumpă alimentează direct creșterea prețurilor, iar Rezerva Federală are tot mai puțin spațiu de manevră. Datele CME FedWatch arătau, la momentul relatării, că investitorii estimau la peste 65% probabilitatea unei a doua majorări consecutive a dobânzii de politică monetară. Aurul a mers contra tendinței obișnuite din perioadele de criză și a scăzut cu peste 2%, până la aproximativ 4.220 de dolari pe uncie. Explicația probabilă este că randamentele mari ale obligațiunilor fac mai puțin atractiv un activ care nu aduce dobândă.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original