Biserica parohială din Dumbrava, comuna din județul Cluj, a împlinit 100 de ani de la zidire, iar comunitatea a marcat momentul duminică, 1 noiembrie 2026, cu o Sfântă Liturghie săvârșită de Preasfințitul Părinte Samuel Bistrițeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului. Cu acest prilej, ierarhul a binecuvântat și lucrările de renovare și înfrumusețare făcute în ultimii ani la lăcașul cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”.
Slujba a fost oficiată în Duminica a XXII-a după Rusalii, înconjurat de un sobor de clerici. Din el au făcut parte preotul Dan Ionuț Lupuțan, protopopul de Huedin, preotul paroh Vlad Drînda și preotul pensionar Gavriilă Ștețcu, care a păstorit comunitatea între 1977 și 1997, alături de alți preoți invitați. Prezența fostului paroh, la aproape trei decenii după încheierea slujirii sale în Dumbrava, a dat aniversării și un rost de reîntâlnire pentru enoriași.
Cuvântul de învățătură a pornit de la pericopa evanghelică a zilei, pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr. Episcopul-vicar a vorbit despre milostenie, credință și responsabilitatea față de cei din jur, începând cu un avertisment: „Nu e suficient să purtăm pe piept o cruciuliță, dacă nu purtăm iubirea lui Hristos în inima noastră.” Nici citirea Evangheliei acasă sau ascultarea ei în biserică nu ajung, a spus el, dacă omul nu se străduiește să o trăiască în fiecare zi.
Cea mai apăsată observație a vizat indiferența. Potrivit ierarhului, tragedia lumii de azi nu este doar existența sărăciei și a suferinței, ci și faptul că oamenii s-au obișnuit cu ele. „Ne-am obișnuit să știm că există, dar, de fapt, noi ne vedem de ale noastre”, a spus Preasfințitul Samuel. El a precizat că Dumnezeu nu cere rezolvarea tuturor necazurilor lumii, lucru imposibil, ci ca omul să nu rămână nepăsător față de cel pe care îl are în cale.
Milostenia, a explicat episcopul-vicar, nu înseamnă un simplu gest exterior: un bănuț pus în mâna cuiva nu are valoare dacă nu e dat din inimă. Nu semnele exterioare fac un creștin autentic, ci transformarea lăuntrică, iar rugăciunea pentru milă și iertare rămâne goală dacă omul nu e pregătit să le ofere la rândul lui. A atras atenția și asupra pericolului amânării pocăinței, pornind de la bogatul din pildă, care s-a gândit la frații lui abia după moarte, deși avusese multe zile la dispoziție.
Sursă text și foto: Radio Renașterea — articolul original