Aleksandar Vučić, președintele Serbiei, este așteptat să demisioneze duminică. Nu se retrage din politică. Scopul lui este să devină prim-ministru și să păstreze controlul asupra statului, într-un moment în care presiunea asupra sa este tot mai mare. Potrivit Bloomberg, funcția de președinte interimar va reveni Anei Brnabić, președinta Parlamentului și una dintre cele mai loiale aliate ale sale. Mutarea era anunțată de ceva vreme, așa că nu surprinde pe nimeni. Arată însă cât de puțin contează funcțiile la Belgrad, atâta vreme cât puterea rămâne la aceeași persoană.
Comparația cu Rusia vine de la sine. În 2008, Vladimir Putin a trecut de la Kremlin la conducerea guvernului, iar la președinție l-a lăsat pe Dmitri Medvedev, un om de încredere. Patru ani mai târziu s-a întors în fruntea statului. Și la Belgrad, rocada pare gândită pentru a ocoli limitele formale ale unui mandat, fără ca liderul să cedeze vreo pârghie reală de putere. Vučić este la al doilea mandat de președinte, iar Constituția Serbiei nu îi permite un al treilea. Postul de premier nu are o astfel de limită.
Pentru Vučić contează și momentul. Puterea sa a fost zdruncinată de valul de proteste care a început în noiembrie 2024, după prăbușirea copertinei gării din Novi Sad, soldată cu 16 morți. Studenții, apoi segmente tot mai largi ale societății, au ieșit în stradă și au cerut responsabilitate și sfârșitul corupției. Guvernul condus atunci de Miloš Vučević a căzut, dar Vučić a rămas figura centrală a sistemului și, totodată, ținta principală a nemulțumirilor. Mutarea la guvern îi poate oferi un control mai direct asupra administrației și, eventual, o imagine de „nou început”, fără ca echilibrul de putere să se schimbe cu adevărat.
Ana Brnabić nu este o alegere întâmplătoare. A fost premier între 2017 și 2024, iar în această perioadă Vučić a dominat oricum agenda politică de la președinție. Acum rolurile se inversează. Parlamentul este controlat de Partidul Progresist Sârb (SNS), formațiunea lui Vučić, așa că traseul spre fotoliul de premier pare mai degrabă o formalitate. Mandatul interimar al Anei Brnabić este însă limitat constituțional, iar Serbia va trebui să organizeze alegeri prezidențiale. Acolo se va vedea cât de solid mai este sprijinul popular pentru tabăra aflată la putere.
Mișcarea vine cu riscuri. Opoziția și protestatarii o vor prezenta aproape sigur drept dovada că regimul caută doar să se perpetueze, iar asta ar putea alimenta noi mobilizări în stradă. Bruxelles-ul are și el motive de îngrijorare. Serbia este candidată la aderarea la Uniunea Europeană, dar primește critici constante privind statul de drept și libertatea presei. O schimbare de roluri care seamănă atât de mult cu modelul rusesc nu îi ajută credibilitatea europeană. Rămâne de văzut dacă Vučić câștigă timp și stabilitate sau doar mută tensiunea de la Președinție la Guvern.
Sursă text și foto: G4Media — articolul original